putere.
si a adormit.
Dimineaţa, o zguduitură puternică o deşteptă pe fată.
-
- Ce s-o fi întâmplat? işi zise ea cu uimire,
Toto scheună înspăimântat. Dorothy privi în jurul ei şi realiză că odaia nu se mai mişca. Säri
din pat şi deschise uşa.
Ciclonul
depusese casa în mijlocul unui ţinut de o frumuseţe fără seamăn.
Se
afla în mijlocul unei pajişti verzi, cu flori strălucitoare şi
i
cu pene
frumos colorate. Puţin mai încolo
, curgea
păsări
un pârâiaş
ce murmura cu un sunet fermecător.
Dorothy observă venind spre ea un grup de
oameni atât de ciudaţi,
cum nu mai văzuse până atunci
.
Nu erau înalţi
cât oamenii mari. Păreau să fie tot atât de
înalţi ca şi
Dorothy. Erau trei bărbaţi şi o femeie. Purtau
pălării
rotunde, înalte şi ţuguiate, iar în jurul borului
aveau
clopoţei mici, care sunau la orice mişcare. Când
s-au apropiat,
oamenii au şuşotit între ei şi femeia a
înaintat câțiva
paşi spre fetiţă. După o plecăciune, ea i-a
spus cu un glas blând:
Fii bine-venită în Ţara Altinezilor, nobilă domniţă!
tul dat folosind forma de
Povestește aceste fragmente