Soarele coborâse de două ceasuri sub perdeaua pădurii. Steaua serii licărea peste şoaptele din tufisuri. Roua strălucitoare îşi pierduse sclipirea. Privighetoarea stătea pe ouă, amânându-şi concertul din pădurea de foioase. - Vino, lepuraşule, la culcare! strigă Mămica lepurica. - Mai stau puțin, Mămico! Poate vine... Deodată, în liniştea învăluitoare, trilurile dumnezeieşti au umplut văzdu- hul. lepuraşul își ținea respirația. Nu voia să piardă niciun sunet. - Nu există o voce mai frumoasă, aplaudă lepuraşul, după ce măiastra a tăcut.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.
