👤

Parcurgeţi seria de locuţiuni verbale şi explicaţi sensul fiecăreia. Specificați pre- poziţia cazului acuzativ pe care o impune locuţiunea, atunci când devine predicat într-un enunţ. Model: A lua prin surprindere (a prinde nepregătit; a surprinde) pe cineva - locuţiu- nea cere neapărat prepoziţia pe în faţa substantivului-complement direct.

A lua la ochi, a se lua în coarne, a se lua de mână, a lua cu frig, a lua cu frumosul, a lua atitudine, a-şi lua seama, a nu-şi lua ochii, a-şi lua rămas-bun, a lua cu vor- ba, a lua din scurt, a lua în derâdere. ​


Răspuns :

1. A lua la ochi (a privi atent sau cu suspiciune) pe cineva - locuţiul cere neapărat prepoziţia "la" în faţa substantivului-complement direct.
2. A se lua în coarne (a se angaja hotărât într-o acțiune dificilă sau riscantă) - locuţiul nu necesită prepoziţie, fiind o expresie idiomatiă.
3. A se lua de mână (a prinde de mână) pe cineva - locuţiul cere prepoziţia "de" în faţa substantivului-complement direct.
4. A lua cu frig (a primi cu indiferență sau nepăsare) pe cineva - locuţiul cere prepoziţia "cu" în faţa substantivului-complement direct.
5. A lua cu frumosul (a încerca să obțină ceva prin politețe sau măgulire) - locuţiul cere prepoziţia "cu" în faţa substantivului-complement direct.
6. A lua atitudine (a-și manifesta hotărât o poziție sau un punct de vedere) - locuţiul nu necesită prepoziţie, fiind o expresie idiomatiă.
7. A-și lua seama (a fi atent, a fi prudent) - locuţiul nu necesită prepoziţie, fiind o expresie idiomatiă.
8. A nu-și lua ochii (a nu se mai putea dezlipi privirea de la ceva sau cineva) - locuţiul nu necesită prepoziţie, fiind o expresie idiomatiă.
9. A-și lua rămas-bun (a spune "la revedere") - locuţiul nu necesită prepoziţie, fiind o expresie idiomatiă.
10. A lua cu vorba (a seduce sau a amăgi pe cineva cu vorbe mieroase) - locuţiul cere prepoziţia "cu" în faţa substantivului-complement direct.
11. A lua din scurt (a se mișca repede sau eficient) - locuţiul cere prepoziţia "din" în faţa substantivului-complement direct.
12. A lua în derâdere (a face haz de cineva sau ceva) - locuţiul cere prepoziţia "în" în faţa substantivului-complement direct.