Răspuns:
**Pe malul Lacului**
În dimineața aceea, străveziu de senină, m-am aventurat pe malul Lacului, inspirat de versurile mărețe ale lui Mihai Eminescu. Înaintând pe o potecă îmbrățișată de ramuri înverzite, am simțit că pătrund într-un colț de paradis.
În fața mea, apele limpezi ale lacului reflectau cerul albastru, creând o iluzie irezistibilă de infinit. Vântul jucăuș mângâia suprafața apei, transformând-o într-o oglindă vie care se mișca în ritmul său propriu.
Păsările cântau adormindu-mi simțurile cu melodiile lor îmbietoare. Privind în adâncul apei, am descoperit o lume fascinantă: peștii dansau într-un spectacol nemaivăzut, iar nuferii își desfășurau petalele delicate în timp ce pluteau grațios pe suprafața apei.
M-am așezat pe o bancă rustică și am inhalat adânc aerul îmbibat de prospețimea primăverii. În acea clipă de liniște, am simțit cum sufletul meu se împăca cu frumusețea naturii și se încărca cu energie pozitivă.
Înconjurat de armonia și liniștea lacului, m-am pierdut în gânduri, lăsându-mă purtat de vise și reverii. În acea oază de calm, timpul părea să se oprească, iar eu eram doar un observator tăcut al frumuseții ce mă înconjura.
Cu fiecare clipă petrecută pe malul Lacului, am simțit cum mă apropii mai mult de esența pură a naturii și de echilibrul interior atât de căutat. Înainte de a pleca, am promis să revin mereu în acest loc magic, unde timpul și spațiul se unesc într-o simfonie de frumusețe și liniște.
