Legenda Crivățului adaptare după o poveste populară românească Crivăţul ieşi într-o zi la plimbare; dar era foarte obraznic. Pe unde trecea, făcea numai stricăciuni. Într-o grădiniţă se apucă să scuture trandafirii cei frumoşi, să ofilească florile, să îndoaie crinii cu dulce miros. Rostogoli pe jos merele, prunele şi rupse crengile pomilor încărcați cu frunze şi cu fructe. La câmp făcu şi mai multe rele. Culcă la pământ grâul şi îi zdrobi spicele, de-i risipi toate boabele. Apoi, dând peste o turmă de oi ce pășteau liniştite, le împrăştie în toate părţile şi le ameţi, învârtindu-le. În câteva ceasuri stricase totul pe unde trecuse. Oamenii se plânseră de toate relele ce le făcuse Crivățul pe pământ, numai într-o zi: -Vântul acesta este rău şi are să ne lase săraci şi flămânzi! Îndată împăratul vânturilor chemă Crivăţul şi-l întrebă dacă e adevărat ce se aude în lume despre el. Crivăţul se apără zicând: -Eu n-am avut de gând să fac rău nimănui; am vrut numai să mă joc cu florile, cu grâul şi cu oile. Vina e a lor că nu ştiu de glumă! 1.​