Narratorul povestește despre copilăria sa într-un cartier sărac, unde singurii săi prieteni erau cărțile. Învățase să citească și să scrie înaintea celorlalți copii și găsea în cuvinte și în lumea cărților o evadare din mediul său dificil. Tatăl său disprețuia cărțile și îi interzicea să le aibă în casă, considerându-le o risipă de timp. Cu toate acestea, băiatul își găsea modalități de a citi în secret, ascunzând cărțile sub saltea și vizitând librăria locală, unde era tratat cu generozitate de către proprietar. Librarul îi oferea cărți și îi permitea să le citească fără să plătească, iar băiatul îi lăsa bani în secret. Odată, librarul îi face un cadou de Crăciun deosebit: o carte veche, care avea un impact profund asupra sa.
