👤

15 8 Scrie o compunere cu începutul dat, în care să apară fetiţa cu umbrela roşie. În compunerea ta vei respecta următoarele cerinţe: • vei ține cont de începutul dat; vei alege un titlul potrivit compunerii; • vei redacta compunerea în cel puțin 10 rânduri, astfel încât să aibă introducere, cuprins şi încheiere; ⚫ vei avea grijă la scrierea corectă a cuvintelor şi la aranjarea textului în pagină. Era o zi ploioasă de toamnă târzie. Fetița îşi luă umbrela roşie şi porr grăbită spre bibliotecă. Deodată, vântul aprig îi smulse umbrela din mâini şi...
VA ROG DAU COROANA​


Răspuns :

Răspuns:

Porumbelul

Îi smulse umbrela din mâini și fugi rapid după umbrelă ca să o prindă , ea vedea ca nu mai are cum sa o prindă,dar frunzele începu și ele sa se fluture înspre umbrela, iar ei i se părea distractiv.

Ea nu era în drum spre biblioteca , și își da seama de asta după ce a alergat 10 minute după umbrela .Ea era intr-o pădure întunecată și nu avea habar încotro sa o ia.

Deodată, dinspre un copac înalt și gros , s-aude un ciripit de pasare , fetita se uită speriata și vede un porumbel alb ce se uita la ea cu blândețe.Porumbelul vine la ea ,o atinge ușor cu ciocul pe umăr ca sa o facă să înțeleagă că vrea să vină după el.

Fetita înțelege rapid, și îl urmează alergând. Ea ajunse deja la marginea pădurii și vede umbrela agățată de o ramura a unui copac , porumbelul zbură pana sus , îi lua umbrela și i-o da înapoi fetitei , ea era extrem de bucuroasa și i-a mulțumit porumbelului .

Porumbelul se făcu nevăzut în pădure, fetita știa drumul către biblioteca de acolo ,asa ca ajunse liniștită la biblioteca , își lua cartea pe care avea sa o termine și se așeza pe fotoliul călduros din colt.

Fetita s-a simțit minunat , ea a mai mers prin pădure sa vadă porumbelul.

Titlul: Umbrela Roșie

Era o zi ploioasă de toamnă târzie. Fetița își luă umbrela roșie și porni grăbită spre bibliotecă. Deodată, vântul aprig îi smulse umbrela din mâini și o purtă prin văzduh ca pe o frunză în derivă. Cu ochii larg deschiși și inima bătându-i în ritm de furtună, fetița se opri din alergat și privi cum umbrela ei roșie se îndepărta tot mai mult.

Cu o teamă nestăpânită că va pierde umbrela preferată, fetița începu să alerge după ea. Picăturile reci de ploaie îi îmbiba părul și haina, dar ea nu se opri din alergat. Cu fiecare pas, își îndreptă privirea către umbrela roșie care părea să danseze în vântul sălbatic.

Ajunsă într-un parc, fetița observă umbrela prinsă într-un copac. Cu un suspin de ușurare, alergă spre ea și o smulse din ramurile argintii. Dar bucuria ei fu de scurtă durată când observă că umbrela avea câteva panouri rupte și mânerul era zgâriat.

Cu toate acestea, fetița își strânse umbrela roșie la piept și zâmbi. Chiar și în ciuda daunelor, umbrela era încă a ei, iar aventura pe care o trăise pentru a o recupera o făcuse să simtă că avea o legătură mai puternică cu obiectul ei preferat.

Cu pași hotărâți și zâmbetul pe buze, fetița își continuă drumul spre bibliotecă, știind că, indiferent de vânturile care îi vor smulge umbrela din mâini, ea va fi mereu pregătită să o recupereze și să își continue călătoria. Pentru ea, umbrela roșie era mai mult decât un simplu obiect, era un simbol al curajului și perseverenței în fața oricărei furtuni.