Delimitați textul în fragmente :
Tudor este un băieţel tare frumos, cu părul șaten, numai bucle, și

cu ochii de un albastru cenușiu, sinceri. Are tenul ușor măsliniu, obrajii

rotunzi și pufoși, cu gust aromat, de turtă dulce.

El are o soră, Dorela, blândă și cuminte. Este o fată sociabilă și foarte

veselă. Tudor însă e cam răsfăţat. Părinţii i-au dat fel de fel de jucării.

Tot ce a cerut i s-a oferit imediat. A devenit astfel un băieţel egoist și

extrem de alintat.

— Nu vreau să-ţi plimbi păpușa cu trenuleţul meu. Nu vreaaau! strigă

Tudor cât îl ţin puterile.

Tristă, Dorela se retrage în camera ei și își alină supărarea, făcân-

du-și de lucru cu păpușile: le schimbă hainele, le aranjează părul.

— Nu fiţi supărate! le spune ea cu voce blândă. Vă veţi plimba într-o

bună zi cu un tren adevărat. Vă promit! Când voi merge în tabără, vă voi

lua cu mine. Promit!

Dorela le îmbrăţișează, aproape cu lacrimi în ochi.

În timpul acesta, Tudor își aliniază soldăţeii. Le dă ordine, îi urcă

în vagoane, îi trimite să facă lucruri rele. Mai precis, să distrugă toate

jucăriile pentru fetiţe din librării.

Soldăţelul-șef îi spune:

— Nu e bine să facem așa ceva! Vom aduce multă suferinţă, vom

stârni hohote de plâns și o mare de lacrimi.

— Nu mă interesează. Ordinele nu se discută! răspunde Tudor dur.

Nici nu termină bine de vorbit, că se și îndreaptă spre camera Dore-

lei, îi ia păpușa preferată și îi rupe o mână.

Când a descoperit totul, Dorela nu a mai suportat și i-a spus fratelui

ei că este rău, răsfăţat și nesuferit. Tudor a rămas mut în faţa răbufnirii

surorii sale. Ea era mereu liniștită și îi accepta toate faptele. Băiatul și-a

adunat soldăţeii, i-a aruncat în lada cu jucării, neștiind că și acestea au

un suflet. A ieșit apoi în curte, puţin abătut.
„Oare ce mi se va întâmpla? se gândea el O să mai vrea cineva să se joace cu mine?“

Mai târziu, când soarele lăsase în locul său luna, mare, rotundă, argintie, gătită să străluceas-

că toată noaptea, în camera ei, Dorela își spunea în gând: „Te rog, zână cea bună a jucăriilor,

repară-mi păpușa E atât de frumoasă!“

Și ce se întâmplă? În lada cu jucării, soldăţelul lui Tudor întâlnește păpușa rănită, care suferă

și oftează Impresionat, el găsește mâna ruptă și o prinde cu pricepere

— Gata Ești ca nouă! strigă mândru de reușită soldăţelul

— Mulţumesc, suspină păpușa Dorela o să fi e tare fericită!

— Cred că trebuie să-i dăm o lecţie lui Tudor, adaugă soldăţelul Trebuie să-i demonstrăm cât

de curând că nu e bine ceea ce face

— Da Să ne revoltăm! Să nu-l mai asculte nicio jucărie Atunci și-ar cere iertare și ar învăţa

să împartă, spune pe nerăsuflate păpușa

— E minunată ideea ta!

Soldăţelul a convocat apoi toate jucăriile Le-a rugat să nu mai coopereze cu el, să nu mai

accepte misiunile pe care acesta le cere Jucăriile au fost de acord Se săturaseră și ele să fi e

aruncate deseori fără milă în lada cu jucării, uneori nebăgate în seamă cu zilele

După ce a spus soarelui „bună dimineaţa!“, Dorela s-a spălat pe faţă și pe dinţi, apoi a bătut

la ușa camerei frăţiorului răutăcios

— Da, mormăi Tudor

— Bună dimineaţa! Îmi cer iertare pentru ce-am spus ieri Dar era păpușa mea preferată

Jucăriile au și ele suflet Să te porţi mai frumos cu ele! zise Dorela, sărutându-l pe frunte Eu te

iubesc mult, să știi!

Fetiţa s-a dus la lada cu jucării, sperând ca zâna jucăriilor să-i fi ascultat rugămintea A căutat

păpușa Când a găsit-o, nu-i venea să-și creadă ochilor! Era ca nouă

I-a mulţumit zânei, apoi a alergat la Tudor, arătându-i păpușa

— Uite, păpușa e întreagă! Zâna mi-a ascultat rugămintea!

— Ce bine! Cât mă bucur! Mă simţeam tare vinovat!

Ușurat, Tudor a scos soldăţeii, trenuleţul, i-a aliniat și le-a dat ordin să plimbe toate păpușile

Însă aceștia au rămas nemișcaţi Tudor a repetat ordinul, dar soldăţeii s-au încăpăţânat să nu-l

asculte Lacrimi s-au adunat în ochii lui Tudor Au început să curgă pe obrajii dulci și pufoși

— V-aţi supărat pe mine… Am înţeles Ce să fac ca să mă iertaţi?

— Dragă Tudor, interveni Dorela, diseară roag-o pe zâna jucăriilor să le ceară să te ierte

După o zi care a trecut foarte greu, spălat și îmbrăcat în pijamaua curată, Tudor i-a făcut

câteva mărturisiri zânei Lacrimile îi sclipeau ca smaraldele în ochi

— Zână dragă, am greșit! Îmi pare rău! Te rog să vorbești cu jucăriile să accepte să se joace

din nou cu mine Promit că voi avea grijă de ele și că le voi împrumuta și altor copii

În liniștea blândă a nopţii, zâna a suflat peste jucării și le-a spus că băiatul și-a învăţat lecţia

De a doua zi, băiatul a fost un alt copil Acum, Tudor are mulţi prieteni.​