O caracteristică semnificativă a practicilor politice din Europa în ultimul deceniu al secolului al XX-lea a fost orientarea către integrarea europeană. Această tendință a fost evidentă în mai multe aspecte:
1. Aderarea la Uniunea Europeană (UE): Numeroase țări europene au manifestat interes și au aderat la UE, în căutarea unui cadru de cooperare politică, economică și socială mai strâns.
2. Cooperare economică: Implementarea și consolidarea pieței unice europene au fost priorități majore, promovând libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și forței de muncă între statele membre.
3. Extinderea UE: Procesul de extindere a UE a inclus admiterea țărilor foste comuniste și a celor din Europa Centrală și de Est.
4. Politici comune: Crearea și consolidarea politicii comune în domenii precum mediu, energie, justiție și securitate au avut scopul de a armoniza acțiunile și interesele statelor membre.
5. Cooperare pe plan internațional:
Statele membre UE au căutat să-și coordoneze și să-și consolideze pozițiile pe plan internațional, consolidând o voce europeană în probleme globale.
Prin integrarea europeană, țările au aspirat la o formă de unitate și colaborare, în vederea depășirii diviziunilor și construirii unei comunități europene mai coezive și puternice.
