Zbor
Sub luna plină, norii pufoși ca niște ghemotoace de lână dansează pe cer. Bănică iese la poartă, încalecă cocoșul de lemn și, cu inima plină de curaj, își deschide aripile într-un zbor fascinant. Prin văzduhul înstelat, descoperă tărâmuri neștiute, lumini strălucitoare și adierea vântului îi șoptește povești vechi. Înălțându-se tot mai sus, devine un călător între lumi, într-un dans cu stelele și constelațiile ce veghează asupra sa. Luna devine ghidul său prin noapte, iar Bănică devine un explorator al cerului, o siluetă neagră contra fondului cosmic. Într-o simfonie a libertății, zborul său devine o poezie a visurilor împlinite, iar Pământul rămâne doar o pată de verde sub el.
