PÂINEA după I.M.Râureanu Odată, demult, a fost în ţară o secetà cumplită. Soarele arsese totul pe câmp, prin grădini, prin livezi şi toată munca oamenilor a fost în zadar. Grâul, fructele şi legumele s-au uscat sub văpaia soarelui, iar oamenii au rămas fără mâncare. Un om înstărit din Hârlău, cu suflet bun, a strâns copiii săraci şi le-a spus: Copii în acest cos e câte o pâine pentru fiecare. Luați-vă pâinişoara până se va îndura bunul Dumnezeu să trimită zile mai bune. Copiii năvăliră la coş. Fiecare voia să apuce pâinea mai mare. Apoi plecară fără să mulțumească. Numai Irina stătea deoparte. Ea a luat pâinea cea mai mică rămasă în coş. Apoi, mulţumind omului, plecă acasă. A doua zi copiii se purtară la fel. Irina lua din coş o pâine pe jumătate cât a celorlalți. Acasă, ea dădu pâinea mamei sale. Aceasta o frânse în două şi...ce să vezi? Din ea căzură mulţi bani de argint. Du banii înapoi, spuse mama, căci, desigur, din greşeală s-au strecurat în aluat. Irina alergă şi întinse banii binefăcătorului. Acesta o privi lung, apoi spuse: la-ţi banii, fetiţo! Dinadins i-am pus în pâinea cea mică, pentru a-ţi răsplăti modestia şi cuminţenia. Să fii întotdeauna harnică, blândă şi nelacomă, căci intr-o zi, ca pâinea aceasta, viaţa îţi va aduce bogăţii. - f. Selectează din text: Substantive la numărul singular Substantive la numărul plural Pronume Adjective​