În această carte se povestesc peripețiile prin care a trecut Morcoveață, un băiețel roșcat cu ochii albaștri care are un frate pe nume Felix și o soră, Ernestina. Pe părinții copiilor îi cheamă doamna Lepic și domnul Lepic.
Să încep povestirea! Seara, când este timpul ca familia Lepic să închidă cotețul găinilor, doamna Lepic îi încredințează mereu lui Morcoveață această sarcină, tocmai pentru că era foarte întuneric afară, dar Morcoveață, fiind băiat curajos, s-a dus. Pare că băiatul este cel în capul căruia se sparg toate relele familiei, e eternul „țap ispășitor” și cel mereu nedreptățit de toți. Câteva zile mai târziu, Morcoveață, cu Felix și domnul Lepic, s-au dus să vâneze potârnichi: din nou, Morcoveață s-a oferit să vâneze el, dar Felix a luat pușca și nu a vrut să împartă privilegiul cu fratele său. Domnul Lepic mai pleca și în alte țări sau prin alte orașe – o dată când a fost la Paris, i-a luat lui Morcoveață o trâmbiță (care nu îi plăcea deloc și nici nu asta ceruse. Totul, în timp ce Felix și Ernestina primesc mereu ce își doresc). Când mai este frumos afară, Morcoveață, cu Felix și cu tatăl lor, pleacă la scăldat, dar ce se mai „distrează”! Morcoveață este mai fricos la început, după aceea își intră în fire și înoată, într-un fel sau altul… de nevoie, căci Felix nu se teme să se folosească în avantajul său de slăbiciunea fratelui. Muncile cele mai nesuferite din gospodărie îi sunt rezervate; dragostea mamei este doar pentru Ernestina și Felix. Orice fel de corvoadă pe care doamna Lepic nu ar oferi-o acestora este, în schimb, rezervată lui Morcoveață. Mai trist este și că uneori e amăgit cu vorbe dulci sau cu încurajări, încât să pară că ar face vreun mare serviciu gospodăresc. Răutatea doamnei Lepic se vede la tot pasul: Lepic mai are un vecin care este orb și pentru doamna Lepic e o ființă tare enervantă și iritantă, așa că într-o vizită de-a lui pe la familia Lepic, doamna Lepic l-a lovit, l-a păcălit și aruncat în mijlocul străzii.
Chiar și tatăl, care pare cam neatent la ce se întâmplă pe-acasă, îi tratează diferit pe băieți. Felix și Morcoveață învață la internatul Saint-Marc. Într-o zi pe când băieții se întorceau de la o plimbare, a venit tatăl ca să îi surprindă. Frații au zburat imediat în brațele lui, dar Felix a fost sărutat de tată, pe când Morcovață nu, deoarece acesta avea tocul la ureche, iar tatăl se temea să nu fie zgâriat.
Să nu vă mire că vă spus ca Morcoveață are păduchi, păi la cât este de neglijat de ai lui, nimic nu mai este de mirat. Băiatul roșcățel își petrecea o parte din timp într-un coteț. Familia se pare că nu vede nimic în neregulă în purtările lui, mai ales că personajul nostru principal este foarte agresiv uneori! Dar, de fapt, Morcoveață este doar o biată victimă a unei familii care își râde mereu pe seama lui. Poate vă întrebați: “Atât de puțin îmi povestești? Nu este interesant.”
Eu însă, ca un bun povestitor, nu vă voi spune totul „mot-a-mot”, pentru că, dacă aș face astfel, unde mai este farmecul de a descoperi singur ce se întâmplă în continuare?! Mai pe scurt, vă invit să citiți o poveste despre cum se întâmplă ca în familiile cu mai mulți copii unii să fie tratați diferit, defavorizați. „Morcoveață” este o carte din care învățăm că nu e tocmai bine ca unii copii să aibă statutul de „preferat”. Toți copiii ar trebui iubiți în mod egal. În concluzie, duceți-vă la librărie cât mai repede!
