Enigma Otiliei de George Călinescu prezintă publicului o amplă frescă a începutului de secol XX, al burgheziei bucureștene.
Protagoniștii despre care vom face vorbire sunt doi tineri frumoși, a căror evoluție spirituală, personală și materială ne este prezentată gradual cu multă măiestrie de către Călinescu.
Părerea mea este aceea că Otilia este văzută de Felix ca un personaj plin de mister fiind surprinsă ca o domnișoară în devenire, ca și Felix de altfel. Amândoi se iubesc, dar Otilia are nevoie de Pascalopol care îi poate oferi tot ce își dorește, satisfăcându-i toate capriciile spre deosebire de Felix, simplul student ( la vremea aceea) la medicină.
Mai mult! Deși îl iubește sincer pe Felix, Otilia devine ” nebunatică și frivolă, melancolică și meditativă, risipitoare, dar și capabilă de gesturi de devotament”, alegându-l pe Leonida Pascalopol.
De asemenea consider că Felix are propriul său drum pe care de altfel nu ar fi putut să îl urmeze dacă ar fi rămas cu Otilia. Deci, din punctul meu de vedere, Felix evoluează destul de mult pe parcursul epic deoarece va deveni un bun profesionist. ”Voi căuta să fiu bun cu toată lumea și modest [...] Să-mi fac o educație de om. Voi fi ambițios, nu orgolios” Astfel ajunge „ doctor mare, cu o cultură generală excepțională”. Îl caracterizează „un simț de disciplină înnăscut.
