Condiția lui Carol I ca să intre în război a fost ca Rusia să recunoască dreptul României de a anexa Dobrogea în schimbul cedării sudului Basarabiei. Această condiție a fost acceptată de Rusia prin Convenția de la București din 4/16 aprilie 1877, care a stabilit și alianța militară între cele două țări împotriva Imperiului Otoman.
Telegrama cifrată a marelui duce Nikolai, comandantul suprem al armatei ruse, a fost trimisă lui Carol I după ce acesta declarase război Turciei la 9/21 mai 1877 și ordonase trecerea Dunării la 12/24 iunie 1877. Telegrama îl ruga pe Carol I să sprijine ofensiva rusă asupra Plevnei, unde trupele otomane conduse de Osman Pașa opuneau o rezistență puternică.
Carol I a răspuns telegramii prin a ordona armatei române să se îndrepte spre Plevna și să coopereze cu armata rusă. După trei asedii eșuate, Plevna a fost cucerită la 10/22 decembrie 1877, după ce Osman Pașa a capitulat în fața lui Carol I. Victoria de la Plevna a fost decisivă pentru soarta războiului și pentru recunoașterea independenței României.
