Citeşte Era odată un împărat puternic şi mare și avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. In fundul grădinei avea şi un măr care făcea mere de aur şi, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom pârguindu-se, venea oarecine noaptea și le fura, tocmai când mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând și ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe erau să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși hoti. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai mare al împăratului şi-i zise: - Tată, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin astă grădină grădinei, dar n-am putut gusta niciodată din ele; acum a dat în copt, dă-mi de atâtea ori şi am văzut roade foarte frumoase în pomul din fundul voie ca nopțile astea să păzesc însumi, și mă prinz că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne jefuieşte. - Dragul meu, zise tată-său, atâția oameni voinici au păzit şi n-au făcut nicio ispravă. Doresc prea mult să văz la masa măcar un măr din acest pom care m-a ținut atâta sumă de bani si de aceea, iată, mă înduplec şi te las ca să pândești, măcar că nu-mi vine a crede că o să izbuteşti. (Prâslea cel voinic şi merele de aur, text cules de Petre Ispirescu) era;



Ideile principale și rezumatul RAPID VA ROG!!!!!!​