Răspuns:
Pe un tărâm verde, acolo unde frunzele de trifoi se întind cât vede ochiul, trăiește o gărgăriță mică, nu mai mare decât un bob de mazăre. Cu un corp rotund și lucios, ea își etalează cu mândrie armura roșie, pătată cu negru, ca niște mărgele lucioase împrăștiate cu grijă de mâna naturii. Delicată și sprintenă, gărgărița se aventurează printre stropii de rouă, fiecare picătură fiind pentru ea o minge de cristal în care se oglindesc razele soarelui dimineții.
Antenele ei subțiri vibrează la fiecare adiere de vânt, iar pașii mici, dar hotărâți, o poartă prin labirintul de frunze, în căutarea hranei. În zborul ei, aripile transparente bâzâie ușor, aproape imperceptibil, ca o melodie fină ce acompaniază dansul florilor. Gărgărița este o prezență blândă în acest peisaj, un punct viu de culoare ce aduce bucurie și speranță în inima celui ce o observă, reamintindu-ne cât de vastă și minunată este paleta naturii.
