DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP PORTRET. PREDICATUL. SUBIECTUL Traversară veranda şi intrară în sufragerie. Pe pian se afla o poză înrămată, cu geam, in care apărea And pe când era un copilaş care privea lumea cu uimire şi strângea la piept un iepuras de jucărie. Mama căută o fotografie in albumul mare, o fixa in ramă şi puse poza pe pian. Aşal Aicl e bunica tal il urcă pe scaunul pentru plan și roti scaunul ca să-l inalte. Se simți aproape ca in Carusel. Privește-o-nu-i așa că e drăguţă? Andi nu era incântat de faptul că fusese nevoie ca poza lui să iasă pentru a-i face loc bunicii. Dar recunoscu că ea era drăguţă. Purta pe cap o pălărie cu pene, sub care se iveau mici bucle albe, şi pe brat o geantă uriașă, brodata cu flori Rochia i era lungă şi de modă veche, iar in partea de jos, la tiv, i se zăreau pantalonii albi din dantelă. - Iti place? întrebă mama. Fotografia a fost făcută la o petrecere de carnaval, Bunica ta s-a îmbrăcat atunci in bunică. li plăcea foarte mult poza asta și deseori ne-o arăta. Şi miel spuse Andi. Îmi place şi mie. -Mă bucur. Mama aşeză albumul la loc. Apoi se duse în bucătărie ca să prepare marmelada. Andi rămase singur cu poza bunicii. O examină îndeaproape: pálăria cu pene, cu buclele albe dedesubt, zâmbetul poznaș de pe chip, geanta mare şi pantalonii de dantelă, care ieşeau îndrăzneți pe sub rochie. Când cobori de pe scaun, ştia exact cum arăta. Chiar şi când inchidea ochii, o vedea în faţa lui. Se întoarse fără grabă la mărul din grădină și, cufundat in gânduri, se cățără la locul lui, pe o creangă care se despărţea în două ramuri. DINTR-ODATĂ, EA APĂRU LÂNGĂ EL. [...] -- Apropo.... strigă bunica, ţi-am adus ceva! Tinu mărul infipt între dinţi în timp ce scotoci mult timp prin geantă. Andi crezu că probabil caută vreo jucărie, dar ea scoase la iveală un teanc de bilete colorate: roşii, albastre, verzi, galbene. - O grămadă de bilete! spuse ea. Două roșii pentru carusel, două verzi pentru trenul groazei, două albastre pentru leagănul rotund și tot aşa. - Perfect! Mergem acum? Trebuie să mă întorc la timp pentru cină. Se dădură jos din copac, Andi puţin mai repede decât bunica, cu toate că bătrâna se dovedi extrem de atletică, în ciuda fustei lungi şi a genţii, (Mira Lobe, Bunica din măr)
acesta e textul,va rog îmi puteți da un fragment in care sunt însușiri morale?​