La qura sobei de Vasile Alecsa Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleste Privesc focul, scump tovarăş, care vesel päipäiestel şi prin flacăra albastră vreascunilor de aluni Vad trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni. lată-o pasăre măiastră prinsă-n luptà c-un balaur lată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur latá cai ce fug ca gândul, iată zmei înaripaţi Care-ascund in mari palaturi mândre fete de-mpăraţ lată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume. Aducând pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume lată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai Nu departe stă Pepelea, tupilat in flori de mai Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă E lleana Cosânzeana!... în cosiță floarea-i cantà Până-n ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit, Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!i​