1. Secvența citată din poemul "Luceafărul" de Mihai Eminescu surprinde un moment de interacțiune între Cătălina, care se reflectă în oglindă, și Hyperion (Luceafărul), care o vizitează în vis. Mesajul poetic relevă dorința intensă a Cătălinei de a-l avea alături pe Luceafăr, exprimând o pasiune profundă și o legătură sufletească care depășește barierele materiale.
2. Cuvântul "somn" are un sens denotativ referitor la starea de repaus caracterizată prin închiderea ochilor și inactivitatea conștientă. Conotativ, în contextul versurilor, "somn" sugerează o stare de visare sau conectare spirituală, unde Cătălina interacționează cu Luceafărul în timp ce doarme, transcendând realitatea.
3. Un termen utilizat cu sens conotativ în textul dat este "luceafăr blând", sugerând o prezență cerească delicată și misterioasă, cu un impact pozitiv și luminozitate.
4. Familia lexicală a termenului "tânăr" include cuvinte precum tinerețe, tineresc, tinerică, tinerime, evidențiind diverse aspecte și conotații ale stării de a fi tânăr.
5. Titlul "Luceafărul" sugerează un personaj central, Luceafărul, care joacă un rol esențial în poem. Luceafărul reprezintă un simbol cosmic și poetic, având o semnificație complexă legată de iubire, aspirații și transcendență.
6. Luceafărul este prezentat ca un tânăr voevod cu păr de aur moale, având un giulgiu vânăt care se leagă într-un nod pe umerele goale. Umbra feței sale străvezii este albă ca de ceară, iar ochii vii sugerează o contradicție între viață și moarte. Portretul indică o prezență divină, cu trăsături atât frumoase, cât și enigmatice.
