Statul român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost marcat de schimbări semnificative în urma eforturilor de modernizare și reorganizare. În 1857, au fost elaborate două proiecte politice care au avut un impact semnificativ asupra statului român din acea perioadă.
Primul proiect politic notabil este Constituția din 1857, care a fost inițiată sub domnia lui Barbu Catargiu și promulgată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Aceasta a reprezentat un pas major în direcția modernizării și consolidării instituțiilor statului român. Constituția prevedea, printre altele, drepturi și libertăți fundamentale, dar și o separare a puterilor în stat, reflectând influențe occidentale.
Al doilea proiect important al acestei perioade a fost Unirea Principatelor Române în 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Acest act a reprezentat o consolidare a entității statale românești, contribuind la formarea unui stat unitar. Unirea Moldovei cu Țara Românească a avut loc în contextul eforturilor de modernizare și a aspirațiilor naționale ale românilor.
În perioada 1848-1862, în spațiul românesc au avut loc evenimente semnificative. Revoluția din 1848 a reprezentat o încercare de a obține independența și drepturile civile. Totuși, după înfrângerea revoluției, a urmat o perioadă de instabilitate și intervenții străine.
O altă schimbare majoră a avut loc în 1864, odată cu adoptarea Constituției din acel an. Aceasta a consolidat reformele începute de Cuza, introducând principii liberale și modernizând sistemul juridic și administrativ. Caracteristicile acestei reforme au inclus emanciparea țăranilor, desființarea privilegiilor boierilor și reorganizarea administrației publice.
În contextul politic intern, un aspect notabil în 1864 a fost adoptarea Legii Electorale, care a extins dreptul de vot. Asemănarea cu reformele similare din alte țări europene evidențiază orientarea către modele occidentale în procesul de modernizare.
Punctul de vedere asupra acțiunilor desfășurate de statul român în deceniul nouă al secolului al XIX-lea poate fi susținut prin examinarea atentă a impactului acestor reforme asupra societății. Emanciparea țăranilor a reprezentat un pas semnificativ spre egalitate socială și a contribuit la schimbarea dinamicii sociale a vremii.
În concluzie, a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost o perioadă de transformări și modernizare semnificative pentru statul român. Proiectele politice, evenimentele istorice și reformele adoptate au contribuit la modelarea fundamentelor statului român modern. Emanciparea țăranilor și unificarea Principatelor Române au fost pași esențiali în direcția consolidării identității și autonomiei statului român.
