Subiectul I
Citeste următorul fragment:
Care sunt primele interdicțil de care vă amintiți?
sobre, cenuşii şi care purta pe cap o bonetă albă, cu aripi, ca de călugăriță. De la această Frau Hermine, de la care
avut-o doar vreo doi ani de zile. O şi våd în fața ochilor-o fată bâtrână, uscată, îmbrăcată întotdeauna in culori
M-am născut într-o familie mic-burgheza, înstărită şi am avut guvernantă, pe Frau Hermine. Din fericire, am
imi zicea tot timpul, la fiecare şotie sau poznă copilărească pe care o făceam. Pentru mine, Das ist nicht erlaubt"
am învătat puțină germană, mi-a rămas înşurubat bine în minte acest „Das ist nicht erlaubt" (Asta nu e voie). Asta
al acestei Frau Hermine fost prima interdictie de care imi aduc aminte.
o femeie inteligentă şi emancipată pentru vremea aia. Fuma, juca cărți, avea o viziune mult mai deschisă. Aşa a început,
Din fericire, perioada acestei guvemante n-a durat decât vreo doi ani şi apoi am intrat sub aripile mamei, care era
pentru mine, educația mic-burgheză de acasă, făcută îÎntr-un spirit de bun-simt - niciodată să nu spui un lucru urât
cuiva, să nu-l faci să se simtă prost - şi oarecum în spiritul celor zece porunci, care sunt restricționiste: să nu furi, să
nu minți etc. Nu era vorba neapărat de interdicţii, ci de norme de educație, dar, într-un fel, restricționiste şi astea.
cu băieții. Când am trăit o primă foarte mare dragoste, prietenul ăsta al meu venea la mine acasă în fiecare zi şi
Din fericire pentru mine însă, n-am avut restricțiile pe care le aveau fetele din provincie, pe vremea aia, în relaţiile
citeam impreună Proust. La un moment dat, ştiu că a intervenit o ceartă între noi, iar mama, fără să-mi spună nimic,
a fost cea care s-a dus la el, l-a împăcat și l-a rugat să vină la noi pentru că eu sufeream.
Ce puteți spune despre a doua etapă de interdicții pe care le-ați trăit?
Au venit la rând restricțiile din liceu. Am fost la un liceu de provincie, cel din Roman, cu profesori foarte buni, dar
cu o directoare care era o interdicție ambulantă. Locuia în incinta liceului, iar soțul ei se îndrăgostise de o elevă de
clasa a VIII-a şi fugise cu ea. Drept care, această profesoară de română ura, pur şi simplu, toate fetele tinere. Aşa
căci ar fi fost decadent şi indecent, toată vara eram obligate să mergem îmbrăcate în uniformă: o rochie gri, un şort
că, în tot timpul liceului, pe lângă faptul că nu aveam voie să mergem să vedem niciun film şi nici o piesă de teatru,
negru pe deasupra, ciorapi negri, pantofi negri, o pålărie neagră, trasă de la sprâncene până la ceafă. Doamne
fereşte să te fi prins fără pålărie pe stradă.
Aşadar, ciclul al doilea de interdicţii a fost al doamnei Mihail. Ce a venit la rând?
clasei. Tatăl meu era directorul băncii comerciale din Roman şi şi-a pierdut postul. Bunicul meu avea o mică făbricuţă
A venit războiul, cu mari interdicţii şi restricții. Fiind evreică, am fost dată afară din școală, eu, care eram premianta
de îmbuteliat răcoritoare, care i s-a luat.
„Interdicţiile m-au făcut să sufăr", interviu realizat de Ana Maria Sandu
cu Antoaneta Ralian, publicat în „Dilema veche
A. Scrie pe foaia de examen, în enunţuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textu
dat.
1. Indică sensul din text al secvenţei sub aripile mamei.
2. Menţionează două etape din viața autoarei cu anumite interdicții, utilizând informațiile din textul dat.
3. Precizează ce atitudine are Antoaneta Ralian față de Frau Hermine, justificându-ți răspunsul cu o secvență
semnificativă din textul dat.
4. Explică motivul pentru care directoarea liceului le ura pe fetele tinere.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, spiritul în care a fost educată Antoaneta Ralian, așa cum reiese din textul dat.