În lumina caldă a apusului,
Culorile cerului se topeau,
În fiecare nuanță, un suspin,
Un tablou de vis ce nu se va stinge niciodată.
Cerul își arată culorile,
Ca o pânză de artist,
Portocaliu, roz și mov,
Un spectacol ce-ți atinge inima.
Soarele își ia adio,
Cu o undă de lumină,
În timp ce lumea se pregătește,
Pentru liniștea nopții ce vine.
SAU
Înserarea își întinde aripile de aur,
Peste orizont, un dans fermecător,
Razele soarelui se sting încet,
Într-o simfonie de culori ce te lasă fără cuvinte.
Culorile se amestecă într-o armonie perfectă,
În timp ce ziua se transformă în noapte,
Un moment de liniște și contemplare,
În fața frumuseții apusului, toate grijile dispar.
