Răspuns:
Într-o dimineață de iarnă, am pornit într-o plimbare prin peisajul fermecător descris de Vasile Alecsandri în poezia "Iarna". Norii grei și plini de zăpadă acopereau cerul, iar troienele calatoare formau un tablou desprins din basme. Fulgii dansau în vânt, creând o atmosferă magică.
Pe măsură ce mă îndreptam spre vale, am remarcat o sanie ușoară care se apropia cu viteză. Un băiețel vesel, îmbrăcat în haine călduroase, mă invită: "Vrei să te dai cu noi? Să facem o coborâre palpitantă!"
Am acceptat cu entuziasm, iar în timp ce sania se strecura printre troienele înalte, am simțit fiorul aerului rece și pur. Descrierea zăpezii strălucitoare, presărată de razele soarelui, devenea realitate în jurul nostru. "E ca în povești!" am exclamat eu, și băiețelul mi-a răspuns cu un zâmbet larg.
În timp ce coboram, am auzit clinchetul vesel al zurgalailor de pe sanie, care răsuna în văzduhul senin. "E cea mai tare coborâre!" strigă băiețelul cu bucurie, iar eu am răspuns râzând: "Cu siguranță este! Mulțumesc pentru această aventură minunată!"
În acele momente, am trăit povestea iernii descrisă de Alecsandri, unde magia zăpezii și veselia copiilor se contopeau într-o experiență memorabilă.
