Coronița de rouă poveste populara de povestit A fost odată un rege care nu avea decât o singură fată, s toate poftele, care mai de care mai trăsnite. Și într-o bună d era doar una la părinți, tatăl ei o răsfăța fără margini, implinin neață, pe când se plimba în grădina palatului, rămase cu priv asupra perlelor de rouă care pâlpâiau pe florile şi pe frunzele jur. Îi veni o idee şi alergă într-un suflet la tatăl ei, cu gândul îndeplinească şi această dorinţă: - Tată, dă poruncă să mi se facă o coroniță din picăt de rouă. Sunt mai frumoase şi mai sclipitoare decât pe adevărate! Tatăl ei, ştiind bine că asemenea ispravă nu se poate, ince în fel şi chip să-i schimbe gândurile, dar fata atâta il rugă şi a plânse, încât bietul se lăsă convins de ea şi dădu poruncă să facă prințesei coroniță din perle de rouă. Au fost aduşi la palat cei mai pricepuți giuvaiergii din ţinu cei mai năstruşnici. Și la cerinţa prințesei, li s-a spus că acelac va izbuti va primi zece saci cu galbeni, iar cei ce nu vor fi în sta după trei zile şi trei nopți, vor plăti cu capul. Giuvaiergiii ascultară cele spuse şi în gând îşi rosteau rugăo nea cea din urmă. O jale şi o întristare adâncă domneau in regatul. Se sfătuiră în ce chip ar putea să scape de năpastă. mai bătrân dintre ei grăi astfel: - Eu vă scap de urgie! Fiți pe pace şi duceți-vă liniştiţi la c sele voastre. Aveţți încredere în mintea mea, că a avut mai mut de judecat decât voi! A treia zi de dimineață se duse să-i vorbească regelui: Prealuminate! Eu mă ofer să-i fac fetei tale o coroniță rouă, dar perlele de rouă să le iau din mâna ei. Regele pricepu vorbele cu tâlc ale bătrânului giuvaiergiu şis învoi, sperând ca astfel fata lui să devină mai înțeleaptă. Aşa că chemă pe fată şi îi spuse dorinţa giuvaiergiului. Auzind fata că i se face pe plac, nici nu judecă prea mult cer rea bătrânului giuvaiergiu şi se arată încântată. Ba chiar s tru iet SC​