Dragos-Vodà era un roman deştept și voinic din Maramureş El em un ban vinter şi-i placea să străbată pădurile, ca să ucidă fiarele salbatice. intr-o zi se porni la vanatoare cu haita sa de chini. Apocă prinnige oori ma, umb cât umblă până când câinii dibuirà, in stängt, un tur salbatic ca nişte come încovoiate şi cu o barba stufoasă. Era un bour sma un imbra, ad un fel de fach puternică şi mare ce nu se mai gaseste acum prin para la noi. Chini il hoar la gent pe acel bour care fagoa ca turbat prin codri şi parca că are aripi la picioare. Dragoş-Vodă alerga şi el calare in urma haitei de chini, care au top de werk pădurile. Astfel fugirà cu toții o zi şi o noapte, fără ca să se opreased. Bourol fugen tot mai repede, iar cainii, câte unul-unul, cadeau morți deoboseală. Numai o cafea mai rămăsese care nu se lasa de fugă şi p-aci, p-aci era să ajungă pe bor. Dar fara. sosind la malul unui rau mare, se repezi în apă ca să treaca garla thot. Ce se aruncă şi ea în apă, dar puterile nu o mai finura: ca se zbatu dia rasputeri, pind ce deodată se afundă în valuri şi se înccă. Dragoş sosi şi el acolo, şi, văzând pierzania bietei cafele, arunca dupt bour ghioga sa cea țintuită cu cuie de fier. Ghioaga izbi tiara drept în creştet şi apa rahoi se inrosi de sângele ei. Atunci Dragoş prinse boural, şi taie capul şi-l lua cu sine, ca un sem de izbândă. Dragoş se făcu stăpân pe fara unde se petrecuse această vestità vandtoare Gardei in care se înecase vrednica lui cățea fi dete numele de Moldova, fiinded pe cea o chema Molda; şi toată țara dimprejur luă numele gârlei, iar semnul noii domnii din Moldova fu capul bourului ucis în apa Moldovei de viteazul Dragos. cu povestea asta. trebuie. să faci. un. ciorchin. adica. un exeplu. pe poză. dar trebuie să fie. din. povestea. de mai sus​