Stigletele - de Mihail Sadoves A fost odacă, demult care, o iama grozava pe la noi Vitomitele a In toace casele din sat, copii cei mărunței priveau pe ferestruici şi se minuna paseră cu omát văile și, pe unele locuri, vârtejurile dădisera mung ab strâns sub streasina biserici, in sobor mare. Tipau zgribulite şi-n ochil le Era frig ca intr-o pustie de la marile albe. lar păsările, infricosate, sa sticleau săgeți mărunte de gheată. Veniseră acolo toate locuitoarele väl şi muntilor, toate neamurile de zburătoare, de la câmpie şi de la bala, topi cântăreți cei mărunți din dumbrăvi şi livezi. Toate se rugau in limba lo cereau milă și se văitau că îngheață în straiele lor de pene. După mult zvon, pajura, impărăteasa cea bătrână de la munte, a bătut - Alt chip nu este, dragile mele, fără decât să facem ca omul să fur oleacă de foc din cer. Altfel, pierim, cum ar fi pierit el, dacă n-ar fi fost vide clopotele turlei ca să se facă linişte şi a grăit astfel: şi meşter -Foarte binel Adevărat cuvânt! tipă neamul păsăresc, din toate parle Intelept cuvânt ai rostit, Mária Ta! -Fără indoială răspunse impărăteasa. Eu nu greşesc niciodată. Rămâne numai de văzut cine se duce să aducă un gräunte de foc. Păsările cele mici începură a țărăi cu entuziasm: Mária Ta trebuie să te duci Eşti impărăteasă, ai putere asupra vazduhului, singură tu poţi răzbate la cer. Pajura clătină din cap şi le privi cu milă. Se poate una ca asta? concăni ea. Cum să rămâie lumea fa stăpânire? - Atunci cine se duce? întâmpină corbul. Cu dragă inimă m-aș jerdi eu dar sunt bătrân şi nu mai pot. Pe loc, păsările cele mari, invăluind în lături pe cele mărunte, dovedir cu tărie şi dreptate unele că sunt nevolnice, altele că sunt de neprețuit folos neamului aici, pe pământ. Drept aceea, impărăteasa, in intelepciunea ei, hotări: - Se cuvine și rânduim să se ducă una din păsările cele mărunte s sprintene. Croncaniri de pliscuri ameninţătoare încuviinţară. Bătăi mari de aripi aplaudau lar cântăreţele cele mititele se strânseră într-un cotion, uitându-se înfricosate una la alta, cu ochişorii lor de bolduri. ec prenm şi a voastră va fi vinal -De vreme ce vouă vi se cuvine această cinste, vorbi iar pajura, hocării. Dacă nu aduce o firmá de Mária Ta, intâmpină cu subţire indrazneală cintezul, noi nu avem putere, noi nu stim deck s -Auzi dumineata cutezare şi nerecunoştingat Şi lipsă de dragoste de neam croncinira indignate pisarle cele mari Auzi dumneata lipsă de cuvlingă şi lastane Atunci, stigletele, care era cel mai mic din tot neamul, se arită convins s ieşi inainte cusfala - Nu vă suparati De vreme ce trebuie şi tot murim altfel, iată, ma duc eu maserà pe câmpia albă şi inghetată; el flutura din aripioare spre cerul senin. A mens 252 multă vreme, recrudit si hotărât, până ce intra in vartejull soarelui. Inaintea lui, in volbura alba, fierbea un cuptor nemărginit sorbitor, iar el părea un fir de funingine rătăcită. Insufletit in cea din urma sfortare, se avantă până la izvorul ocului vesnic si prinse o rază. Aproape orbit, cu penele pärlite, sărac si gol, abia suflând, stigletele se rostogoli Indarat spre pamant, cu putina viată, dar cu soarele in cioc Soborul de jos simpi indată ca o dulce alinare. Raza de soare adusă de sol crestea si zpezile, asudate deodată, începură să scadă. In curand, porni cu spuma şi larmă zaporul şi se arătara ostroave de iarbă Când scigletele ajunse pe pământ, cele dintai flori ridicau cupele albe din frunzele moarte si-l saluzau. in raza de soare, soborul incepu a se veseli foarte. Impărăteasa şi tovarăsi ei cei mari facură semne de prietenie spre cântărețul cel mititel. Apoi isi luară zborul spre sălaşuri, in bländetea inceputului de primăvară 8 787 Tarca bază de seama goi- ciunea și rușinea eroului, iar păsărelele rămaseră imprejura stigletelui, privindu-l cu milă şi incercând să-l mangaie Botgrosul, după o lungă cugetare, ridica un degegel şi găsu mişcat Fraţilor şi surioarelor! Să ne intovárăsim cu toţi şi si imbracăm, săracult E pacat sH läsăm gol pe lume -Să-l imbrăcăm, să-l îmbră- cami ciripira pasarelele toate. Și să cântăm isprava lur?! - Taräind şi stand, cinc- reţele dusera cu alai pe stiglete in dumbravicara de aproape Acolo fiecare dădu câte o pană și inijghebară pentru tovarăşul cel sărac un strai in felurite colori El se lasă in voia lor, încă nedumerit şi cu inimioara bätând. De-atuncea are stigletele aşa îmbrăcăminte ciudată: fesusor purpuriu şi surtuc din bucăți. Poate de aceea a rămas tot rusinos şi modest şi rar il zăreşte omul in zilele primăveri deşi, după cum se vede, el a readus pe pământ soarele, in plisc
5 Găsește în text 10 cuvinte sau expresii care îl descrie pe stiglete E URGENTTTTTTT DAU CORIANĂ
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.