TEST 1. Se dă textul: După ce Felix se mai linişti, Otilia zise, gânditoare: Singurul lucru de care mă tem este că eu nu sunt la înălțimea ta, din punct de vedere sentimental. Da, te iubesc, dar tu eşti aşa de furtunos, aşa de înspăimântător de grav. Sunt uşuratică, mi-e frică, ai să-mi spui mereu că n-am afectiune. Singură, Otilia medită mult la Felix şi-şi repetă pentru ea argumentul. Îl iubea, într-adevăr, pe tânăr. Totuşi, simţea că Felix nu era pentru ea. Îl admira, ii purta grijă de soră, dar tinuta îndărjită a acestuia în viață o înfricosa. Deşi tânăr, Felix avea priviri prea bărbăteşti. Otilia era o râzgâiată, conştientă de vitiul ei, care se simtea bine când o protejau oameni delicaţi ca Pascalopol, care îi dădeau imposibilul, fără să-i ceară nimic. Misiunea de tovarăşă eroică, egală nu era pentru Otilia, care voia să fie socotită copil şi să nu întâmpine nici o rezistenţă. Otiliei îi plăcea să îngrijească pe moş Costache şi pe Felix ca pe nişte copii şi era credincioasă, atâta vreme cât nimeni n-o constrângea. Ideea, însă, că atunci când s-ar fi plictisit n-ar fi fost liberă să facă ce voia, o înspăimânta. Era sigură că Felix va fi totdeauna un om delicat, gata să-i facă orice capriciu, dar ştia, vázándu-i temperamentul aprins, că el ar fi suferit dacă ea nu i-ar fi arătat încordare afectivă, statornică. În altă zi, Otilia, primind capul lui Felix în poalele sale şi răsfirându-i încet părul, întrebă: Felix, la ce ții tu mai mult în viaţă, în afară de dragoste? de asta nu mai vorbim! Spune-mi cum vezi existenţa. Felix se mărturisi: M-am analizat şi eu adesea şi pot să-ți spun că n-aş putea suferi să fiu al doilea, într-o categorie de oameni. Nu trebuie să crezi că sunt ambiţios sau mândru. Poate că asta vine mai degrabă din cauză că am copilărit singur, dat la o parte de alții. Nu pot suferi ideea de a nu însemna nimic în viață, de a nu contribui cu nimic la ea, de a nu-mi lega numele de ceva. (Enigma Otiliei - George Călinescu) Cerinte:perspectiva narativa din textul dat
​