Într-o zi obișnuită la școală, Maria și-a început dimineața cu o emoție neobișnuită. În timp ce se pregătea să intre în clasă, și-a dat seama că ghiozdanul său nu era acolo unde îl lăsase de obicei. Îngrijorată, a căutat prin toată sala, dar ghiozdanul părea să fi dispărut. În timp ce se străduia să-și amintească ultimul loc în care l-a văzut, a simțit o mână pe umăr.
Era Andrei, colegul său de bancă, care, observând agitația Mariei, a întrebat-o: "Ce s-a întâmplat, Maria?"
Cu un ton preocupat, ea i-a explicat situația. Andrei și-a dat seama că ghiozdanul Mariei nu era pe băncă nici măcar acum. În acel moment, au auzit vocea învățătoarei chemându-i la lecție. Fără să stea prea mult pe gânduri, Andrei a propus: "Hai să folosim ghiozdanele noastre pentru acum și să-l căutăm mai târziu."
Maria a fost recunoscătoare pentru gestul lui Andrei și au mers împreună la clasă, împărțindu-și cărțile și materialele necesare. Pe parcursul zilei, Andrei a fost de un real ajutor, împărtășindu-și caietele și instrumentele de scris cu Maria.
La finalul zilei, când s-au întors în clasă pentru a-și recupera ghiozdanele, au descoperit că cineva le mutase fără să vrea în altă parte a școlii. Cu ghiozdanele lor în mână, Maria și Andrei au râs împreună de această întâmplare neobișnuită. În timp ce plecau împreună spre casă, Maria l-a privit pe Andrei și i-a spus: "Mulțumesc pentru ajutorul tău astăzi. Ghiozdanul meu ar fi rămas pierdut fără tine."
Andrei a zâmbit și a spus: "Nu-i nimic, suntem colegi și ne ajutăm unii pe alții. Asta e ceea ce fac prietenii, nu-i așa?" Cu un sentiment de recunoștință și prietenie, cei doi au continuat să meargă împreună către porțile școlii, știind că în ciuda unor mici neplăceri, au avut un prieten pe care se pot baza.
