1. Intre cele două fragmente selectate mai sus (incipitul finalul romanului) există o evidentă simetrie. Pentru demonstra aceasta parcurge următorii paşi:

a.extrage substantivele proprii (termeni toponimici) din primele trei alineate ale textului (incipitul romanului);

b. extrage substantivele proprii (termenii toponimici) din cel de-al doilea fragment;

c. identifică termenii comuni celor două fragmente, arătând diferența dintre cele două texte în ceea ce priveşte succesiunea acestor cuvinte.

2. Închipuie-ți că tu însuți străbați drumul pe care naratorul te conduce către sat. Descrie în detaliu ceea ce vezi până la intrarea în Pripas.

3. Precizează modul de expunere folosit de autor în prezentarea drumului şi a satului.

4. Pentru a ne înfăţişa drumul, romancierul foloseşte anumite verbe. În debutul romanului ele sunt spintecă, aleargă, înaintează (vesel), coteşte (brusc), dă buzna, iar în ultima parte se îndoaie, se întinde, trece, se pierde. Explică această schimbare de ritm.

5. Arată semnificația simbolică a drumului.

6. Comentează următorul pasaj din finalul romanului: Satul a rămas înapoi acelaşi, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ştergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări plăpânde într-un uragan uriaş.

7. Interpretează semnificația comparației din această frază cu valoare concluzivă: Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit şi roțile trăsurii uruie mereu, monoton, monoton ca însuşi mersul vremii.

8. Romanul Ion are un final închis sau deschis? Argumentează.

9.Demonstrează, într-un text de circa o pagină, că Ion de Liviu Rebreanu este un roman circular. Foloseşte în redactare şi aceste mărturisiri ale autorului: Toate acestea apoi au trebuit înnodate în anume fel ca să se poată
întoarce în cuprinsul acțiunilor principale, care şi ele, la sfârşit, trebuiau să se unească, să se rotunjească, să ofere înfăţişarea unei lumi unde începutul se confundă cu sfârşitul. De aceea romanul, un corp sferoid, se termină precum a început. Cititorul care s-a dus în satul Pripas pe şoseaua laterală, trecând peste Someş şi prin Jidovița, se întoarce la sfârşit pe acelaşi drum înapoi, până ce iese din lumea ficțiunii şi reintră în lumea lui reală. Lumea romanului rămâne astfel în sufletul cititorului ca o amintire vie,
care apoi se amestecă cu propriile-i amintiri din viața-i proprie.
(L.Rebreanu,Mărturisiri,1932)
AJUTAȚI-MĂ URGENT!!!!!​