O fată mergea la școală și în fiecare zi, în drumul ei, culegea o prună dintr-un copac. De aceea i s-a spus „Prunella”. Dar copacul era al unei vrăjitoare rele și într-o zi a prins-o pe fată. Prunella a crescut ca prizoniera ei.
Într-o zi, vrăjitoarea a trimis-o cu un coș la fântână, cu porunca de a-l aduce înapoi plin cu apă. De fiecare dată, apa se scurgea, iar Prunella plângea. Un tânăr frumos a întrebat-o care este necazul ei și i-a spus că el este Bensiabel, fiul vrăjitoarei; dacă ea îl va săruta, el îi va umple coșul imediat. Ea a refuzat, pentru că era fiu de vrăjitoare, dar el tot i-a umplut coșul cu apă. Apoi, vrăjitoarea a pus-o să facă pâine din grâu nemăcinat cât ea lipsea de acasă, iar Prunella, știind că era imposibil, s-a străduit o vreme, apoi a început să plângă. Atunci a apărut Bensiabel. Ea a refuzat din nou să îl sărute pe fiul unei vrăjitoare, dar el tot a făcut pâinea pentru ea.
În cele din urmă, vrăjitoarea a trimis-o peste munți, pentru a îi aduce un cufăr de la sora ei, știind că sora ei era o vrăjitoare și mai crudă, care avea să o lase să moară de foame. Bensiabel i-a spus ce urma să se întâmple și s-a oferit să o salveze dacă acceptă să îl sărute; ea a refuzat. Așa că i-a dat ulei, pâine, frânghie și o mătură și i-a spus: când va ajunge acasă la mătușa lui, să ungă balamalele porții, să dea pâinea câinelui fioros, frânghia să o dea frânghia unei femei care se tot chinuie să coboare găleata în fântână cu părul ei, iar mătura unei femei care încearcă să curețe vatra cu limba. Apoi trebuie să ia cufărul din dulap și să plece imediat. Fata a făcut întocmai. Când a plecat, vrăjitoarea i-a chemat pe toți să o omoare, dar ei au refuzat, pentru că Prunella le oferise daruri tuturor.
Vrăjitoarea s-a înfuriat cumplit când s-a întors Prunella. Ea i-a poruncit Prunellei să-i spună care cocoș cântă noaptea, ori de câte ori va cânta vreunul. Prunella a refuzat din nou să-l sărute pe Bensiabel, dar el i-a spus de fiecare dată când cânta cel galben sau cel negru. Când a cântat ce de-al treilea, Bensiabel a ezitat, pentru că încă mai spera să o oblige pe Prunella să-l sărute, iar Prunella l-a implorat să o salveze. El s-a năpustit asupra vrăjitoarei, care a căzut pe scări și a murit. Prunella a fost impresionată de bunătatea lui și a acceptat să se căsătorească și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
