Văzându-l cum vine drept la el, lon avu o tresărire uşoară, dar îşi urmă calea, liniştit, ca şi când n-ar înţelege nimic, cu o privire nepăsătoare către Baciu.

- Ce ţi-am spus eu ţie, golane, ai? urlă, apropiindu-se mereu, Vasile Baciu, pe care liniştea lui lon îl întărâta mai rău.

Flăcăul primi ocara ca o lovitură de cuțit. O scăpărare furioasă îi tâşni din ochii negri, lucitori, ca două mărgele vii. Răspunse cu o voce puţin tremurată, dar şi batjocoritoare:

-Ce-s eu, sluga dumitale, să-mi porunceşti?

- Am să-ţi poruncesc, tâlharule, şi dacă nu asculți de vorbă, am să te umplu de sânge! urlă ţăranul aprins de mânie până în măduva oaselor, aruncându-se la el.

Acuma lon se opri, încleştă pumnii şi strigă înăbuşit, parcă ar fi căutat să se stăpânească:

- Să nu dai, bade Vasile, că...! Să nu dai!... Să nu dai!...

Câţiva bărbaţi şi flăcăi se zvârliră pe Vasile, ostoindu-l. lon stătea neclintit, ca un lemn, doar inima-i bătea coastele ca un ciocan înfierbântat. Dintru întâi se gândise să-l lase în plata Domnului, că-i beat şi e tatăl Anuței. Dar de când l-a suduit şi s-a apropiat să-l lovească, şi-a pierdut cumpătul. Îi clocotea tot sângele şi parcă aştepta înadins să-l atingă baremi cu un deget Vasile, ca să-l poată apoi sfârtica în bucăţele, mai ales că la spatele lui văzuse pe George care privea disprețuitor şi mulţumit. Baciu se zvârcolea în braţele oamenilor, urlând neîncetat:

- Lăsaţi-măăăl... Trebuie să-i beau sângele, altminteri pleznesc!... Lăsaţi-mă!... Ţăranii însă îl duseră, aproape pe sus, pâna la poartă, în vreme ce el nu mai contenea şi se smucea din răsputeri:

- Ce are hotul cu fata mea? Ce arel...

lon schimba feţe-feţe. Genunchii îi tremurau, iar în cerul gurii simţea o uscăciune parcă i s-ar fi aprins sufletul. Fiece vorbă îl împungea drept în inimă, cu deosebire fiindcă le auzea tot satul. Mereu îi fulgera să se repează şi, cu un pumn zdravăn, să-i înăbuşe în gât ocările.

(Liviu Rebreanu, „lon

1)Precizează modurile de expunere din text.
2)Scrie câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor a ostoi şi batjocoritoare
3) Menţionează două teme/ motive literare prezente în text
4)Identifică 2 structuri care conțin imagini artistice diferite
5) Prezintă semnificaţia următorului enunţ: „O scăpărare furioasă îi tâşni din ochii negri, lucitori, ca două mărgele vii".
6)Menţionează tipul de narator din fragmentul dat.
7) Explică semnificaţia comparaţiei din enunţul: „în cerul gurii simţea o uscăciune parcă i s-ar fi aprins sufletul"
8) Realizează, în 6-10 rânduri, un scurt portret al unuia dintre personajele textului
9) Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul dat.