Răspuns:
:P
Explicație:
În zorii zilei reci de iarnă, am privit cum soarele timid își făcea apariția de după vârfurile munților învolburați de zăpadă. Aroma proaspătă a aerului rece m-a învăluit pe măsură ce pășeam pe poteca acoperită de un strat pufos de zăpadă. Copacii își îmbrățișau ramurile într-un dans delicat, iar razele aurii străpungeau întunericul, transformând totul într-un peisaj fermecător.
În tăcerea dimineții, am simțit liniștea muntelui, întreruptă doar de sunetul crocant al zăpezii sub bocanci. Ochii mi s-au odihnit asupra fulgilor diafani care dansau în vânt, creând iluzia unei lumi suspendate în timp. Lumina argintie reflectată de zăpadă strălucea ca niște diamante, iar cerul senin promitea o zi plină de aventuri.
În depărtare, vârfurile acoperite de mantaua albă se înălțau cu măreție, iar aerul cristalin m-a făcut să simt că sunt parte dintr-o poveste magică. Într-un astfel de cadru idilic, fiecare respirație aducea cu sine o senzație revigorantă, iar fiecare pas părea să lase o amprentă efemeră în peisajul înghețat.
Așa a început dimineața mea de iarnă la munte – o experiență ce m-a conectat cu frumusețea sălbatică a naturii și m-a încărcat cu energie pură și proaspătă.
