realizate după opera literară G imate sincronizat în limba ma imate în limba română (1) ac (balet) limba română a bază aceeaşi operă literară ice şi opera literară selectat-o. care as tian Andersen? Motives Hans Christian Anderse EVALUARE U3 • Citeşte, cu atenţie, textul de mai jos pentru a putea răspunde la cerinţele formulate. Cu căștile pe urechi, Domnișoara Poimâine se întindea pe spate, ascultând muzică şi privind cerul înstelat și portocaliu de deasupra. Future Rock, așa se numea genul ei muzical preferat, iar trupa care-i făcea inima să vibreze cu muzica şi, mai ales cu versurile atipice, purta numele The Leprechaunes. De când fusese alungată de unchiul ei si-ncepuse să crească, renunţase la codiţe, fundite, rochite și acadele. Se îmbrăca numai în negru, cu nişte haine despre care nu puteai spune unde încep şi unde se termină. Îşi vopsise părul în violet, își tunsese un breton foarte scurt, asimetric, şi renunţase pentru totdeauna la sandale şi balerini. Acum purta numai bocanci. [...] Si cu muzica bubuindu-i în căști și părul violet fluturând, cu suprafața de mătase unduitoare care i se desfășura deasupra, începea să uite unde se află, uita de pedeapsa pe care o avea de suportat [..] şi Domnişoara Poimâine adormea legănată de vise. Când ambarcaţiunea temporală aruncă ancora în apele-nori ale micului golf din vestul insulei, Poimâine era cufundată încă în somn. Adormise îmbrăcată, în fotoliul improvizat pe balcon, și visa că e la volanul unei decapotabile negre, pictate cu flăcări, gonind pe o şosea paralelă cu marea [...] Deschise larg ochii şi privi în jur. Fusese doar un vis, încă unul dintre acele vise care începeau minunat și se sfârşeau prost. Se ridică în picioare și își trecu degetele prin pletele lungi, violete, care i se încâlciseră pe umeri. Cerul acoperit cu nori portocalii nu prevestea nimic bun. Valuri agitate se spărgeau de țărm, zguduind pontonul fragil pe care o fată cu părul roșu, îmbrăcată în haine elegante, îi făcea semne, strigând: - Hei, verişoarăăă! Ți-a stat timpu-n loc? Hai, vino şi ajută-mă! Poimâine se frecă la ochi. Nu mai văzuse de atâta amar de vreme nicio făptură, încât nici nu-şi putea crede ochilor. Oare chiar avea o vizită? [...] - Mâine, tu eşti? Spune-mi că nu visez! strigă, emoţionată. SUBIECTULI Au topăit amândouă preț de câteva minute, s-au îmbrăţişat şi s-au strâmbat una la alta, după pofta inimii, ca-n vremurile de odinioară, când stăteau toată ziua împreună și Mâine o învăța cum merg lucrurile în Regatul Timpului. Adina Rosetti, Cronicile Domnişoarei Poimâine, Vremea Vrăjitoarei Niciodată​