👤

19 Realizează un text-narațiune, de minim o pagină, în baza temei studiate, continuând textul început sau alcătuind propria scriere în aceeaşi cheie. O poveste cu... pronume A fost odată ca niciodată un viteaz copil pus pe şotii. Tot studiind de zor, a adormit și a avut un vis lung și frumos. Se făcea că a pornit într-o călătorie în regatul numit Gramatică și, ca să vezi, castelul-labirint în care a nimerit purta numele de Pronume. În prima cameră dăduse peste un sipet cu obiecte fermecate, ce avea inscripția Pronume personale. În el a găsit mere de aur pe care apăreau și dispăreau cuvinte diferite ca eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele. -A, şi-a zis copilul, sunt formele pronumelui personal în cazul nominativ! De îndată ce a rostit aceste cuvinte, s-a deschis ușa către o altă cameră, spre care a pășit timid. Cu frică de balauri și zgripsoroaice, copilul ...​

Răspuns :

...a continuat aventura sa prin castelul-labirint al Pronumelor. În a doua cameră, învăluită într-o aură misterioasă, a descoperit un alt sipet, dar de data aceasta era marcat cu titlul "Pronumele posesiv." Cu o curiozitate neastâmpărată, a deschis cutia și iată că s-a ivit o colecție de oglinzi fermecate. Aceste oglinzi reflectau imagini în care fiecare personaj ținea în mână un obiect, iar în spatele lor strălucea un pronume posesiv. Erau imagini cu oglinzi în care se vedea "al meu", "a ta", "al său", "a ei", "al nostru", "al vostru", "al lor", "a lor".

Copilul s-a uitat la aceste imagini cu fascinație și și-a dat seama că pronumele posesiv indică posesia sau apartenența la cineva. A simțit că aceste oglinzi ascundeau secrete și legături speciale între oameni. Călătorind prin labirintul castelului Pronumelor, el înțelegea din ce în ce mai bine funcția și importanța acestor cuvinte în limbaj.

În următoarea încăpere, copilul a fost întâmpinat de un curcubeu de cuvinte. Aici, în sipetul intitulat "Pronumele demonstrativ", a descoperit nenumărate "acesta", "aceasta", "aceștia", "acestea". Cu fiecare cuvânt rostit, culorile curcubeului deveneau mai vii, iar fiecare nuanță pare să ilustreze claritatea și precizia în indicarea obiectelor sau ființelor din jur.

În timp ce se aventura în continuare, trecând prin camerele pline de înțelesuri gramaticale, copilul a simțit că devine tot mai priceput în arta folosirii pronumelor. În castelul-labirint, învățarea devenea o călătorie captivantă, iar fiecare cameră ascundea mistere care îl făceau să descopere minunile limbii.

Astfel, prin explorarea regatului Gramatică și a castelului Pronumelor, copilul nostru viteaz a învățat nu doar regulile limbii, ci și modul în care cuvintele pot crea povești, legături și sensuri magice. Așa s-a sfârșit călătoria lui în lumea Pronumelor, iar micul aventurier s-a trezit cu o înțelegere mai profundă și cu o bogăție de cuvinte fermecate în inima sa.