Menţionaţi, din sursadată, doiconducătoripolitici.


Acesta este textul
„SuccesorulluiBogdan, fiulsăuLațcu (1369 - 1377), aintratînlegăturădirectă cu papalitatea care

îirecunoaștetitlul de duce al Moldovei [...]. Mai multdecâtatât, Lațcuaobținut din parteapapei Urban V un

scaun episcopal, cu sediulînreședințasa, orașulSiretdesprins din

diocezaHaliciuluișiașezatîndependențădirectă de papalitate. [...] Cu domnialuiPetru I (cca. 1377 - cca.

1392), Moldova face pașihotărâțiîndirecțiaafirmăriiinternaționaleșiaorganizăriistatale. Îndepărtându-se de

Ungaria [...], Petru se apropie de Polonia, aderând la nouașiputernicagrupare de

forțeconstituităînrăsăritulEuropeiodată cu creareauniuniipolono-lituaniene.În 1387, el

depuneomagiulregeluiVladislavJagiello, inaugurândastfelprincipaladirecție de politicăexternă a

Moldoveitimp de unsecol. Încadrulnoiilegăturiexternepe care a stabilit-o cu regelePoloniei,

domnulMoldoveii-a acordatși un împrumut de 3000 ruble, garantat de acestaprinconcedareatemporară a

orașuluiHaliciși a ținutuluiînconjurător, act care s-a aflat la origineaunuiîndelungat conflict

teritorialîntreceledouățări. Eliberat de presiuneaungarăîntimpulcrizei de succesiuneși a

lupteipentruputereprin care a trecutRegatulUngardupămoartearegeluiLudovic, Petru I creează o

mitropolieortodoxă cu sediulla Suceava, unde se mutădealminterișireședințadomnească.

DeșiconflictuldintredomnșiPatriarhia din Constantinopolînproblemadreptului de a-l

numipetitularulnouluiscaunmitropolitanaamânataniînșirinstalareaunuimitropolit canonic, Moldovași-a

asiguratsursaproprie de legitimare a puterii, etapăînsemnată a consolidăriiindependențeițării.”​