În poezia "După furtuna ," Panait Cerna prezintă o atmosferă de liniște și armonie după o furtună. Crengile nu mai luptă între ele, iar barca nu se mai frământă la țărm. Valurile, care odinioară cântau sălbatic, își retrag oștirile. Luna apare din nori, aducând o lumină sfântă și gonind visurile rele. Pădurile se îmbracă în straie de diamante, iar natura reflectă tăcere și lumină în lung și în lat. Panait Cerna sugerează o schimbare benefică în natură, iar geniul lumii se odihnește pe ruine, visând la o nouă formă de viață.