Răspuns:
Am avut ocazia să o cunosc pe bunica din măr într-o zi de vară, când am vizitat grădina bunicului meu. Era o femeie mică de statură, cu părul alb și creț, ochii albaștri și un zâmbet cald. Purta o rochie verde, cu flori albe, și o pălărie de paie. Se așezase sub un măr mare și frumos, plin de fructe coapte și aromate. Mi-a făcut semn să mă apropii și mi-a întins o măr roșu și lucios. Mi-a spus că ea este bunica din măr și că îi place să stea în grădină, să vorbească cu copacii și să îngrijească de florile. Mi-a povestit despre viața ei, despre copilăria ei în sat, despre războiul care i-a luat soțul și fiul, despre cum a găsit alinare în natură. Mi-a spus că mărul este simbolul vieții, al iubirii și al speranței. Mi-a spus să fiu bun, să respect natura și să nu uit niciodată de rădăcinile mele. Mi-a mângâiat obrazul și mi-a dat un sărut pe frunte. Apoi a dispărut printre frunzele mărului, lăsându-mi în mână mărul ei fermecat.
