9. Stabileşte o corelație între textul din capitolul Sărutarea şi geneza romanului, prezentată de autor în această mărturisire:
Ei bine, Ion îşi trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pământul jilav, lipicios. Ieşisem cu o puşcă la porumbeii sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea... Deodată s-a aplecat şi a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică... Scena m-a uimit şi mi s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci numai ca o simplă observație. Nici măcar n-am fost curios să aflu pentru ce a sărutat omul glia. M-a observat pe urmă şi el, căci, pre- făcându-se că e grăbit, a luat-o repede spre sat. Cu toate că nu-i văzusem faţa şi deci nu-l recunoscusem, as fi putut afla cine a fost şi ce l-a îndemnat să facă acest gest atât de neobişnuit. Dar, repet, m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciudăţenie țărănească. Scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop, de lângă Năsăud, unde stăteau părinții mei de vreo zece ani şi unde tatăl meu era învățător. (Liviu Rebreanu, Mărturisiri, 1932).​