Intr-o dimineață liniștită de iarnă, am descoperit un colț fermecător al naturii în care părea că timpul se oprește pentru a lăsa loc unei povesti delicate. Acolo, într-o pădure împodobită cu stratul alb și pufos de zăpadă, m-am oprit pentru a sta "De vorbă cu un fulg de nea".
Copacii își îmbrățișau ramurile sub povara zăpezii, iar liniștea era întreruptă doar de șoapta ușoară a vântului. În mijlocul acestei scene de iarnă, un copac solitar își ridica ramurile încărcate către cer, iar la baza lui se afla un mic spațiu mărginit de bujori de zăpadă.
M-am așezat cu delicatețe în acest colț al naturii, simțind sub mine un covor moale de zăpadă. În timp ce priveam în jur, am observat un fulg de nea dansând ușor în aer, ca și cum ar fi fost purtat de un vânt jucăuș. Cu ochii fixați asupra lui, am hotărât să-i dedic atenția mea pentru a sta "De vorbă cu un fulg de nea".
Fulgul părea o mică bijuterie în cădere liberă, reflectând sclipirile razelor de soare care se strecurau printre ramurile copacilor. Am simțit că acest firicel de gheață avea o poveste fascinantă de spus. În timp ce se apropia de pământ, am avut senzația că intru într-o altă dimensiune, în care magia iernii prindea viață.
M-am întrebat cum ar fi să ascult poveștile insuflate de vântul rece, să înțeleg trecutul acestui fulg de nea și să descopăr secretele sale ascunse. Cu o imagine feerică în minte, am privit cum fulgul atinge pământul și se alătură celorlalți, formând un covor alb și neted.
"De vorbă cu un fulg de nea" mi-a oferit o experiență magică în mijlocul naturii iernii, unde timpul a părut să se dilate într-un spațiu de basm. Acolo, am înțeles că fiecare fulg de nea are o poveste proprie, iar acest colț al naturii era locul potrivit pentru a asculta tăcut aceste povești țesute cu măiestrie de iarnă.
