Pippi Sosetica (fragment) de Astrid Lindgren La marginea oraşului mic, mititel, se afla o curte in paraginá pl, in curte, o casa veche. Acolo locuia Pippi Sosetica Pippi avea noud ani şi locuia singurá. Ea nu avea nici mamá, nici tata. Pe tatal sau nu-l uitase Pippi. Era capitan pe o corabie şi naviga pe mári, iar Pippi calatorise cu el pana cand fusese aruncat peste bord de o furtună şi depr fara urmd in valuri. Insa Pippi era cat se poate de sigura ca avea sa se intoarca intr-o bundzi credea ca s-ar fi putut ineca, ci era convinsă cá plutise pe ape pana la molul unei insule loc de oameni cu pielea ca abanosul, unde ajunsese rege şi se plimba încolo şi-ncoace cât era te lunga, cu o coroand de aur pe cap. Mama-i Inger pl tata-i rege! N-are nimeni aşa părințil se lauda Pippi. Și denda construieşte tata corabia, vine sa má ia şi-o sa fiu printesal Hei-hop, şi să vezi atunci distracie Tatal lui Pippi cumpárase casa cea dárápánată, din gradina paráginitá, in urma cu m ani. Se gândise ca acolo avea sa-şi petreacá bátrânețile, impreuna cu Pippi, cand nu va mai f putere sa navigheze pe mári. Dar pe urmá se intamplase nenorocirea, aşa cá Pippi plecase aştepte acasa, la Villa Villekulla. Aşa se numea casa. Era gata mobilată şi aranjató, Pipp trebula decât să se mute cand poftea. Aça cá, intr-o frumoasă seara de vară, fata isi lud ri bun de la marinarii de pe corabia tatalui ei. Tuturor le era dragá Pippi, iar fetița ținea şi ea mult la ei: - Ramas-bun, báiețil le spuse Pippi şi-i pupá frumos pe frunte, pe fiecare in parte. Nav faceti griji pentru mine! Má descurc eu! Doua lucruri lud Pippi cu dânsa de pe corabie. O maimuţică pe nume Musiu Nilsson, care o primise cadou de la tatal ei şi o valizá mare, pliná cu galbeni. Inşiruiți pe punte, marinari se uitará lung dupá fetita, pana aceasta dispăru in zare. Pippi se îndepărtă cu paşi apăsap, for sá intoarcá mácar o data privirea, cu Musiu Nilsson pe umăr şi valiza in mână. - Nemaipomenit copill spuse unul dintre marinari ştergându-şi o lacrimă, după ce Pippi se facuse nevázutá. Avea dreptate. Pippi era un copil cu adevarat nemaipomenit. Cel mai curios lucru end Pippi era neinchipuit de puternica. Cumplit de puternica, mai tare decât orice poliţist din lume Daca avea chef, putea sa ridice chiar şi un cal. Şi avea chef de multe ori. Pippi avea un cal pe care şi-l cumpárase in ziua in care sosise la Villa Villekulla. Plátise pe el un galben, din grămada pe care o adusese cu ea in valiză. De mult voia să aibă un cal doar al ei. Calul locuia acum pe verandă. Iar cand Pippi işi lua cafeaua de după-amiază afară, il ridica pur şi simplu şi-l ducea in gradina. de povestit va roggggggg frumos❤;(​