Care sunt personajele întâlnite în text : în dimineata zilei următoare, după ce-i deschise uşa dom nu preceptor și apucă sa conducă în sala de studi, Sebastian auzi din nou zbamaitul soneriets

Deschide în grabă şi ce să vadă? în prag, stătea un copil zdrenţăros, cu o flaşnetă mică în spinare. Şi urcă nu- maisecât în sala de studii, s-o anunțe pe domnişoara Clara a un băiat doreşte să vorbească personal. Incantata de o Intâmplare atât de puțin obişnuită, Clara porunci ca oaspetele să fie poffit, fără întârziere. Baiatul, auzind porunca eu ma aşteptă să vină Sebastian să-i ia și, începând să cânte din Başneta, dădu buzna in odaie. In acest timp, domnişoara Rottenmeier işi căuta de lucru prin sufragerie, ca să nu mai fie nevoită s-o asculte pe Heidi cum rostește alfabetul Deodată, îi ajunseră la ureche sunetele unei melodii și se Intrebă dacă ele veneau din stradă sau de undeva de mai aproape Rimase uimită, zärind în mijlocul încăperi un bilietandru zdrenţăros, care învârten de

zor la manivela instrumentului. Preceptorul părea că ar don să spună ceva, în timp ce Heidi şi

Clara ascultau melodia în linişte cu toată atenția și erau luminate la faţă de atâta încântare -Incetează, Incetează odatăl strigă mânioasă domnişoara Rottenmeier. Muzica se auzea mai tare decât vocea el disperată. Se repezi spre băiatul care invar tea mereu la manivelă, dar în drum se împiedică de ceva. Privi în jos şi se îngrozi: un animal

hidos, de culoare închisă, se încurca printre picioarele ei: o broască testoasă! Domnişoara Rottenmeier san, cum nu mai särise în viața ei, şi începu să tipe cât o tineau plămânii

- Sebastian, să înceteze odată muzica asta zgomotoasă! Valetul, care văzuse saltul acrobatic al guvernantei, rădea cu lacrimi. In cele din urma izbuti să se stăpânească și intră în sala de studii. Domnişoara Rottenmeier zăcea

acon prăbuşită într-un fotoliu -Afară! porunci ea. Dă-l afară cu bestia asta cu tot

Sebastian li făcu semn băiatului să-şi la broasca și ieşiră împreună. Pe scară, li spuse acestuia:

-Uite, ţine aici nişte bani, pentru că ai înveselit-o pe fetiță și pentru că ai cântat fru-

mos. Şi după ce îl însoţi până la poartă, se întoarse în sala de studii. Lecţia reincepuse, dar domnişoarer Rottenmeier li era teamă să nu se trezească iar cu o nouă surpriză de acest fel. După plecarea preceptorului, voia să afle cine-i vinovatul și să-i aplice pedeapsa meritată. Dar iată că, în clipa aceea, se auzi zbămâitul sonenei de la uşă. Sebastian veni să anunţe că a venit un cos pentru domnişoara Clara.

- Pentru mine este?! întreabă mirată micuța Clara, care se afla în scaunul ei cu rotile. Adu-l repede så vad ce e în ell

Sebastian aduse cosul şi plecă

- Sper că n-al de gând să deschizi înainte de terminarea lectiel, spuse guvemanta cu severitate. timpul Neintelegand cine ar fi putut si binili un asemenea cog, micutia Clara otiton les cu ochii ațintiți asupra fui,

-Domnule preceptor, întrebă ea la un moment dat, n-aş putea să văd ce e in ef? cat. Nu stiu ce să spun. De fapt, n-arrebumenvalid dar din păcate, nu mai sunteti aten tă decât la obiectul acesta, răspunse încruntat preceptorul tute di și până să ispravească prece protuntat preceptonichis coşul şi câteva pisicute tägnie dee din el, răspândindu-se prin toata incapetita Saredo pe pantofi preceptorului su pe Heki

de pantaloni, se agăţau cu ghearele de rochia domnişoarei Rottenmeier, se cătarau pe Heild şi pe Clara, mieunau şi-i zgâriau pe toți, deopotrivă Clara era în culmea fericiri şi striga întruna, bătând din palme Heidi, Heidi, uite ce drăguță e astal Şi ce frumos știe ea să sară. Uite, și asta...

asta... Una mai dragută ca alta... Heidi zburda după ele prin toată odala, iar preceptorul sălta mereu câte un picior, ca să scape de zgârieturi.

Domnişoara Rottenmeier rămase încremenită în fotoliul ei; nu îndrăznea să se ridice, de teamă că toate animalele aveau să se repeadă asupra ei.

-Sebastian! Tinette! strigă ea, ca din gură de şarpe, la servitori Auzind chemarea ei deznādājduită, servitoni veniră în grabă și, după multe peripeti izbutiră să vâre pisicuțele înapoi în coșul lor. La puțin timp după aceea, se aflau la adăpost, împreună cu alte două pisicuțe aduse

de Heidi în ziua precedentă.

Domnişoara Rottenmeler a aflat că pisicuțele apăruseră acolo din cauza neastâmpăratei Heidi. A vrut să o pedepsească, trimițând-o în pivniță, dar Clara s-a opus categoric deciziei guvernantei Micuța Clara începea să țină tot mai mult la Heidi. Îi plăceau

mult povestinle despre bunicul acesteia, despre viața din munţii ei dragi şi despre bunicuța lui Peter, prietenul ei, care păștea caprele. Va rog ajutați-mă ❤️
​