Strofa fixă și strofa variabilă sunt două concepte utilizate în poezie pentru a descrie structura și forma versurilor.
Strofa fixă se referă la un tip de structură în care versurile au un număr fix de linii și un anumit tipar de rime sau ritm. Exemple de strofe fixe includ sonetul, cu 14 versuri împărțite în patru catrene și un terțet, sau balada, cu versuri de obicei de opt sau șase linii.
Pe de altă parte, strofa variabilă se referă la o structură în care numărul de linii și tiparul de rime sau ritm pot varia de la o strofă la alta într-un poem. Aceasta oferă mai multă libertate poetului în a-și exprima creativitatea și a experimenta cu diferite structuri și ritmuri.
Ambele tipuri de strofe au avantajele și caracteristicile lor unice, iar alegerea între ele depinde de preferințele și intențiile poetului în crearea poeziei.
