Răspuns:
În lumina lunii tremurătoare,
Dorul meu cântă în taină, în zare.
În sufletu-mi pătrunde freamătul blând,
Un cântec de dor, sub cerul înstelat.
Privesc în noapte, cu ochii însetați,
Și simt cum amintiri mă înconjoară-n haos.
Doina mea e simplă, dar plină de jale,
Un freamăt discret al inimii sale.
Pe poteca vremii, pas cu pas mă simt,
Cu umbra trecutului ce mă cuprinde cumplit.
În ecoul suspinului, se pierde dorul meu,
În noaptea adâncă, în lumea de mereu.
Sufletul tânjește după a ta privire,
După atingerea dulce a iubirii subtile.
Doinele-mi sunt lacrimi, versuri de suspin,
În lumea amintirilor, unde timpul e stins.
Dar nu-mi pierd speranța, în adierea serii,
Că vei reveni, ca o rază de lumină.
Și-atunci doina mea, în cântecul de dor,
Se va stinge, și va răsări un nou zor.
Explicație:
