u 4. 1 şi realizează următoarele sarcini: În dimineaţa zilei de 14 iulie 1944, o pereche de lebede survola, în sfârşit, orășelul B. Zborul în sine nu marca nimic extraordinar - treceau pe deasupra urbei şi stoluri intregi de asemenea zburătoare. Neobişnuită era perechea: o pasăre albă ca spuma laptelui şi cealaltă neagră tăciune. [...] Nimeni nu putea spune de unde apăruse pasărea cea neagră, cum ajunsese în orăşelul lor uitat de lume, mai ales după ce domnul Rădulescu, profesorul de științe naturale de la liceul de băieți, le lămurise că lebedele negre sunt băştinaşe în Austra- lia [...]. Dar spusele domnului profesor nu impresionaseră cât de cât pe orășeni, care continuau să creadă că perechea este un semn bun de la Atotputernicul şi că ar fi cât se poate de potrivit s-o considere și mai departe drept simbolul localității [...] În zilele toride ale lui cuptor, orășenii se sculau cu noaptea în cap, ca să prindă cât mai multe clipe din puțina răcoare a dimineților. Străzile erau pline de lume şi în dimineața de 14, iar lumea încremenise ca să salute zborul maiestuos al celor două păsări [...]. În liniştea lăsată ca de la sine, puțini auziră pocnetul îndepărtat al unei puști, dar cu toții văzură aripile negre strângându-se pe suveica lucioasă a trupului negru şi gâtul lebedei albe întorcându-se a întrebare spre însoţitor. Și peste câteva cli- pe, strigătul de groază izvorî din o sută de piepturi: Cadeee! Lebăda neagră se prăbuși peste taraba portativă a lui Moscaliu, macedoneanul care vindea oricui [...]. Pasărea zăcea alături cu aripile întinse, de parcă ar fi avut de gând să îşi continue zborul, dar o împiedica mulțimea strânsă împrejur. Câteva femei porniră să plângă, în timp ce domnul Rădulescu [...] tocmai trecea pe alături. Cine e ticălosul? întrebă el și se aplecă asupra păsării... Cine a îndrăznit? Moar- tă, din păcate, făcu el... Apoi desprinse de pe piciorul lebedei ceva metalic, un fel de inel. Iată şi rezolvarea enigmei... Grădina zoologică din Viena! Mulțimea îl asculta în tăcere. - Ar fi trebuit să mă pricep! A evadat de la grădina zoologică! S-o fi îndrăgostit de lebăda noastră şi s-a hotărât să fugă cu dânsa. Ca să moară aici, de glonţ. Război, ce să-i faci, plătim cu toții... Am să trimit inelul cu înregistrarea la Viena! Vă salut! [...] Puțini au văzut saltul suratei albe, în urma căderii soţului. Și la fel de puțini au fost cei care îi urmăriseră rotocoalele disperate deasupra tarabei macedoneanului. Dar toţi au condus-o cu privirea pe drumul îndărăt [...]. Din ziua aceea nimeni n-a mai văzut-o niciodată... (fragment din romanul Și a fost noapte, de Aureliu Busuioc)
Rezuma in limita de 60 65 de cuvinte alineatele 2 și 3
​