Răspuns:
**A Căzut un Fulg de Nea în Palma Mea**
Cu o liniște plină de mister, iarna și-a întins a sa mantie albă peste întreaga lume. Într-o zi de decembrie, am ieșit afară pentru a mă bucura de minunăția zăpezii care dansa ușor în bătaia vântului. Printre aceste fulgi de nea, unul s-a hotărât să călătorească în palma mea.
Am întins mâna cu o ușoară emoție și am simțit atingerea delicată a acelui fulg de nea, ca o mângâiere subtilă din partea iernii. În momentul când l-am privit mai atent, am descoperit că nu era un simplu fulg, ci purta cu el o poveste fermecătoare.
El mi-a șoptit despre călătoria sa din vârful unui nor, prin păduri de cetină și peste munți de alabastru. A căzut în timp ce soarele răsărea, pictându-și calea în culori de aur. Pe parcursul călătoriei sale a cunoscut alți fulgi, formând un dans al gheții și prietenie sub cerul înstelat.
Fulgul îmi dezvăluia tainele pe care le învățase în călătoriile sale. El mi-a vorbit despre magia frigului care îmbrățișează pământul, despre tăcerea pădurilor înzăpezite și despre bucuria copiilor care construiesc zâmbitori omuleți de zăpadă.
Prin cuvintele sale de gheață, fulgul mi-a transmis că fiecare anotimp are povestea sa, iar iarna, cu fulgii ei, este o perioadă specială de povestiri fermecătoare. Am ascultat cu fascinație, simțind magia acestei întâlniri neașteptate.
În cele din urmă, fulgul mi-a spus „La revedere!” și a continuat călătoria sa prin vântul rece. Cu toate că am rămas cu palma întinsă, a dispărut în peisajul alb, lăsându-mă cu o amintire magică a unei povești povestite de un fulg de nea în palma mea.
