analizati verbele din poezia lacrimii de octavian goga (Verbele) Copilaria mea pierduta Demult, prin raristea de tei si-a dus, cu rasul ei navalnic, si-a dus si lacrimile ei...
De-atuncea nu mi-s umezi ochii, Oricate vifore ma frang, Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele Acuma-n suflet se cobor, si-mpotmolind-se-n adancuri isi sap-acolo taina lor...
incet s-aseaza randuri-randuri Sub valul jalnicei uitari, Ca bobii de margaritare in fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata Mi le urneste-al vremii mers, Țesandu-le stralucitoare in haina alb-a unui vers...
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.