Răspuns:
În tăcerea ei suavă, iarna își desfășoară mâinile reci asupra naturii, îmbrăcând lumea în mantaua ei albă și strălucitoare. Razele palide ale soarelui se reflectă în fulgi de zăpadă, transformând peisajul într-un tablou de poveste. Copacii își dezvăluie ramurile goale, iar frunzele căzute se ascund sub stratul pufos de zăpadă, într-o tăcere solemnă.
Aerul rece și cristalin își face simțită prezența, iar respirația devine un dans efemer de aburi în văzduh. Pe câmpuri și dealuri, pătura albă acoperă pământul cu grijă, ascunzând urmele trecutului și lăsând în urmă o paletă de alb pur. În lumina palidă a lunii, cristalele de gheață strălucesc pe ramurile copacilor, iar totul pare să doarmă într-o liniște adâncă.
Prin zăpada neatinse se aud doar sunetele subtile ale iernii: vântul ușor care adie printre crengile goale și scârțâitul îndepărtat al gheții sub presiunea înghețului. Natura se retrage într-un somn odihnitor, așteptând cu răbdare revenirea primăverii. În această lume albă și liniștită, fiecare fulg de zăpadă devine o operă de artă, iar peisajul își găsește frumusețea în puritatea sa simplă.
Iarna este o poveste nescrisă, o perioadă în care natura se odihnește și se reînnoiește. În această liniște rece, fiecare detaliu devine important, iar priveliștea sărbătorește frumusețea subtilă a acestei stagiuni magice.
(sunt mai mult de 15 randuri)
