5 proverbe la fabula minciuna şi adevarul de anton pan ŞI DE COMENTAT UNA DINTRE ELE ÎN JUMATE DE PAGINA
dau mule puncte la raspunsul bun şi dau coroana





Fabula : Minciuna și adevărul
Un boier sluga-și bătuse
Pentru vina ce-i făcuse.
(Că-ntr-un loc îl trimesese
Ş-învățîndu-l îi zisese
Adevărul să nu spuie,
Ci o minciună să puie,
Iar el mergînd a spus dreptul
Ş-a descoperit sicretul.)
Așa el plîngînd afară,
Vine un boier de țară,
Ş-:- „aci e coconu ?-ntreabă,
Că am puțintică treabă.
– „Ce ai, i-a zis, spune-mi mie !“
– „Voiesc să-i cer o moșie.“
– „Ai vorbit cu el vrodată ?“
Îl mai întrebă o dată.
– „Ba, nici nu-l cunosc, răspunde,
Că nu am avut de unde.“-
„Este un surd, sluga spuse,
Urechile îi sînt duse,
Şi trebuie să-i strigi tare,
Că de încet habar n-are.
Dar stăi aici să-i dau veste,
C-așa porunca lui este.“
Înlăuntru cînd se duse,
Către stăpînul său spuse
Că :- „Un arendaș de țară
Viind’, așteaptă afară,
Vrînd nu știu ce să-ți vorbească,
Care să te folosească.
Dar trebuie să-i strigi bine,
Că e surd cum să cuvine.“
După ce sluga îl lasă
Şi intră la dînsu-n casă,
Începu în gură mare
Să-i aducă închinare.
Acestlalt iar răcnește
Şi la toate-i mulțumește.
Aceasța a lor strigare
Ţiind o zăbavă mare,
Începu a sa cocoană
A să-nchina la icoană
Zicînd :- „O, doamne ferește
De omul cînd însurzește !
Ci mai încet, frățioare,
Că parcă capul mă doare.
De atîta-vă strigare,
Care sfîrșit nu mai are.“
– „Ce să fac, zise bărbatul,
Dacă m-a adus păcatul
Să am cu surzii a face?
Lasă-mă puțin în pace.“
Atunci surdul ce venise,
Auzind vorba, îi zise :
– „Dar, mă rog pentru iertare,
Dă ce îmi strigi așa tare ?“
– „Şi ce ? nu ești surd ? îi spune.
O, doamne, mare minune !
Sluga îmi spuse de tine
Cum că nu auzi prea bine.“
– „Ce fel? a zis cel de țară.
El m-a învățat afară
Să-ți vorbesc în gură mare,
Că ești de urechi cam tare.“
Atunci cheamă sluga.- „Stane!
Vino în casă, dușmane!
D-aceea eu, păr-de-cîine,
Te îmbrac și îți dau pîine,
Să-ți rîzi, să-ți bați joc de mine
Şi să mă faci de rușine?“
– „O, vai de mine, săracul!
A zis scărpinîndu-și capul.
Ori a mea este iar vina?
Nu ești dumneata pricina?
Nu mă bați mai totdauna,
Căci nu potrivesc minciuna?
Acu-n loc să-mi dai brăvură,
Văz că alte-mi zici din gură
Aceasta minciună mare
O făcui pentru cercare;
Să văz, face ea vro treabă,
Ori mă bați așa, degeabă.“
Atuncea rîzînd stăpînul
Își lăudă pe romînul
Zicînd :- „Bravo, păr-de-cîine!
Ești vrednic să mănînci pîine.“​