Citește, cu atențle, textul următor: - Mamă, îi spuse ea bătrânei, nu cumva al păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? N-am păţit nimic, fetița mea, răspunse bătrâna. Dimpotrivă, domnul ăsta a fost atât de binevoitor mi-a dus povara. Și, închipuie-ți, când m-am simțit obosită, m-a luat şi pe mine-n cârcăl... Și așa s-a făcut d drumul nu mi s-a părut lung deloc, şi-am fost veseli, şi-am glumit tot timpul. Când îşi termină vorbele, bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. Apoi îi luă şi legătura din spate, coşurile din mâini şi, privindu-l foarte prietenos, îi spuse: 17 - Acum, aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. Ti-ai meritat pe deplin răsplata şi nu voi târzia să ți-o dau. [...] Flăcăul se întinse pe bancă, la umbra unui măr sălbatic, şi se uită în jur. [...] Cât vedeal cu ochii, se întind o pajişte verde, plină cu ghiocei, cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. Prin mijlocul grădinil curgea un pârâu limpede precum cleştarul, în care se răsfrângeau razele soarelui, şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâștele albe. [...] Îi întinse un sipețel făurit dintr-un singur smarald. Păstrează-l bine, adăugă ea, că îți va aduce mult noroc! Flăcăul sări în sus de bucurie şi se simți iarăşi în puteri şi plin de voie bună. Și după ce-i mulţumi bătrânel pentru dar, o porni la drum, fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. Mer- se el ce merse, cale lungă, nu glumă, şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâștelor. (după Fraţii Grimm, Păzitoarea de gâște) 2 Selectează, din text, verbe conform cerinţelor: - un verb la modul indicativ, timpul perfect simplu; un verb la modul indicativ, timpul perfect compus; un verb la modul indicativ, timpul imperfec un verb la modul indicativ, timpul viitor.​