În poezia "Balul Pomilor" de Dimitrie Anghel, ideea poetică centrală gravitează în jurul metaforei arborilor care participă la un bal. Poetul personifică copacii, conferindu-le trăsături umane și simbolizând, astfel, viața și evoluția umană.
Prin intermediul balului, poetul exprimă ideea că natura și existența umană sunt interconectate, că există un dans armonios între om și mediul său înconjurător. Fiecare copac reprezintă un destin, iar balul lor simbolizează trecerea inexorabilă a timpului și ciclul vieții. Este o meditație asupra efemerității existenței umane și a conexiunii intrinseci dintre individ și natură.
Astfel, ideea poetică centrală a poeziei "Balul Pomilor" se poate înțelege ca o reflectare a ciclului vieții, a interacțiunii omului cu natura și a înțelegerii profunde a efemerității existenței umane în contextul etern al naturii.
